După cum spuneam eu si Mihai ne-am mai văzut și a treia oară, cât și a patra. A treia oară, la câteva zile după cea de-a doua dată când ne-am întâlnit, am mers la el. Mă invitase să ne uităm la un film, mi-a spus că datorită unor evenimente nu simte nevoia să iasă. L-am crezut și am empatizat cu asta, mi-am zis că și eu în situația lui aș apela la un străin pentru a mă deconecta de problemele mele. M-am dus la el, am vorbit, ne-am uitat lau un film(“Now is Good”, merită văzut) și am stat îmbrățișați, el cu capul pe pieptul meu. Am simțit că mă atinge, dar totul era foarte natural, în sesnul că dacă îmi cerea să aduc scrumiera mă strângea ușor de coapsă, nimic ciudat mi-am spus. Ne-am culcat, iar el m-a luat în brațe pe la spate, punându-mi mâna pe fund, reamintindu-mi astfel că n-am cur. Începe să mă atingă pe corp. Îi auzeam răsuflarea grea, am simțit cum a ezitat înainte să-mi bage mâna sub tricou, eram amândoi parcă doi virgini ce nu știau ce să facă. Mi-a luat mâna în a sa și a vrut să mi-o ducă undeva(oare unde? hahaha…) L-am rugat să se oprească și apologetic s-a retras. L-am simțit îngândurat afectat profund de ceea ce s-a întâmplat. Eu m-am mutat de lângă el mai încolo. Mă tot întreba dacă vreau pernă, dar îl refuzam mereu foarte tranșant. În final m-a luat în brațe și mi-a spus că-i pare rău. Eu i-am luat mâna în a mea, dar el a primit mesajul greșit… M-a pipăit din nou și a vrut să mă sărute…Am oscilat între a îl săruta și a refuza. Simțeam că daca s-ar întâmpla l-aș pierde…dar voiam să-l sărut, să fac sex cu el…Am mers în living să fumăm o țigară timp în care m-a reasigurat că el e straight, după ne-am dus înapoi în pat și ne-am sărutat, iar el și-a dat drumul. Următoarea dimineață am plecat acasă, iar când l-am trezit să închidă ușa mi-am dat seama că pe fața lui se citea nedumerirea și confuzia. A deschis ușa și m-a salutat spunându-mi că “ne auzim la telefon” totul pe un ton steril, extrem de monoton, dorind insă să mă asigure că nu s-a terminat.
A urmat o perioadă de liniște eu îi scriam el nu dădea “seen” și nu răspundea. Nu mă suna, mi-a spus că are niște probleme de familie și o să ne reauzim în scurt timp. Așa a fost am început să vorbim din nou. Mi-a spus că i-a plăcut, eu i-am spus că nu se va mai întâmpla, el părea să nu mă creadă…Discutam destul de normal, iar lucrurile păreau să fie în ordine cu câteva mici excepții. La un moment dat m-a rugat să nu-i mai scriu pentru că văd prietenii, confruntat motivația a fost penibilă și nici nu am s-o amintesc aici. De câteva ori i-am propus să ieșim la o cafea, sau la o bere, dar el mereu găsea scuze stupide, cum că nu are chef sau nu are timp. Stiam că de fapt îi era frică ca nu cumva eu, ce s-a petrecut și ce se petrecea între mine și el, noi, secretul lui, să fim descoperiți de ai săi prieteni. Altă dată, într-un context natural și normal, l-am întrebat care-i este numele de familie m-a mințit în legătură cu asta. Știam acest lucru pentru că deși el mă mințise mereu că nu mai folosește/și-a dezactivat contul de facebook abilitățile mele de stalker s-au dovedit folositoare în a-i găsi pagina. Confruntat cu toate acestea mi-a spus să luăm o pauză, după apele s-au calmat. Da, foarte multe lucruri putrede, acum și eu mă întreb dacă ar mai trebui să mă consider un tip cu o inteligență medie, de ce? Pentru că am continuat să vorbesc cu el.
A patra oară, ne-am văzut la el și am făcut sex. A fost foare plăcut, pentru cam 12 ore, cât am stat cu el m-am simțit liber. Mi-a mărturisit că nu-și cunoaște sexualitatea, dar că sigur nu e straight. Am făcut-o cu el prima dată și l-am salvat, literalmente l-am salvat. În seara respectică trebuia să meargă în clubul groazei, nu a mai mers pentru că am hotărât să ne vedem. De dimineață uitându-ne la știri mi-a mărturisit, și pentru câteva clipe nu am mai vorbit.
După ce am plecat, în aerul rece al celei mai pline de viață dimineți pe care mi-o amintesc, m-am gândit la toate acele momente în care îmi imaginam in ce context, cu cine, cum, când și de ce o voi face prima dată? Acum aveam răspunsul…am salvat un om prima dată când am făcut-o. Așa am ajuns să realizez cât de interconectați suntem, că destinele noastre sunt precum cablurile de la calculator, încurcate, că fiecare moment oricât de scurt și insignifiant are un scop, că acea inimioară pe care a apăsat-o pe Tinder avea un scop infinit mai mare decât actul în sine…Eram fascinat de divinul situației, de faptul că mă simțeam o parte componentă din ciclul vieții.
După am realizat că nu îmi doream ca relația noastră să se rezume doar la sex așa că i-am mărturisit că vreau o prietenie, că numai atât pot oferi. I-am spus asta pentru că ceva pur carnal s-ar fi stins cu siguranță în timp, pe când o relație de amiciție avea o perspectivă mult mai mare. Nu mi-a răspuns câteva zile. În timpul ăsta incidentul respectiv îmi amintea constant de el, de viață și de complexitatea momentelor simple. Când mi-a scris mă aflam la protest mi-a spus că nu știe cum să-mi răspundă, l-am rugat să-mi zică ce vrea. L-am sunat mi-a spus că i-am pus cuțitul la gât și că “pentru moment” mai bine suntem doar prieteni așa cum am sugerat eu. M-a asigurat că mă va suna, nu a făcut-o. Mi-a scris după că mă va suna în weekend, nu știu dacă o va face și sincer nici nu mai contează.
Ideea e că am sperat și poate încă sper. Pare contraintuitiv dar de data asta speranța mea nu este una bolnăvicioasă, ce mă sufocă în timp, cum de altfel a fost în multe alte instanțe. Acum sper precum un om rațional, doi termeni opuși care însă sunt cât se poate de coexistenti și descriptivi a ceea ce resimt acum. Acum știu că în acea seară ne-am pierdut unul pe celălalt… Însă mereu îl voi ține minte pe Mihai, pentru că din experiența cu el am căpătat mai mult decât spulberarea unei frici si o partidă bună de sex, am conștientizat ce înseamnă destinul, ce înseamnă un capitol din viață, cum să-l închid într-o notă plăcută și cel mai important cum să sper fără a mă sufoca, fără a mă distruge. Împreună cu Mihai am colectat momente, și nu pe el așa cum credeam că o voi face. :)
~IMLFL
"Live the miracle!"
