M-a luat de mînă și m-a dus după o cortină, pe care, deși fusesem relativ aproape, nu am observat-o decît atunci. Pe ea scria, foarte reprezentativ, Love Room. M-a sărutat cu multă pasiune, iar asta m-a pornit foarte tare. Apoi, foarte strategic, mi-a deschis fermoarul la pantaloni…

Atenție: acest articol conține material cu tentă puternic sexuală. Dacă nu sunteți confortabili cu acest tip de conținut, opriți-vă din citit acum.





L-am văzut aproape imediat ce am intrat în club. Tocmai ce luasem niște beri pentru mine și Andy și am văzut că se uita la mine cu un surîs pe sub buze. Nu arăta deloc rău, deși se vedea clar că e mai în vîrstă decît mine. Am zîmbit și mi-am continuat drumul spre Andy, care era pe dance floor.

Eram în Viena de vreo cîteva zile, unde am mers pentru o conferință. Eram destul de fresh după 3 zile de sesiuni de dimineață pînă seară și petreceri după petreceri. În ziua aia fusesem să ne plimbăm pe la Belvedere, la Schonbrunn și prin centru. Nu puteam să mă opresc din a gîndi ce oraș minunat este această Viena. Ce oameni senini și frumoși, ce oraș plin de cultură, cu arhitectură ce te face să te simți ca într-o poveste și ce stil de a fi!

Și poate că eram într-o poveste. Poate că am fost într-o poveste. L-am văzut cum încerca să se apropie de mine, să danseze în ritm cu mine, să îmi atragă oarecum atenția. Însă, sincer, nu a trebuit să facă prea mult. Deja eram cu ochii pe el, iar la sfîrșitul a cinci zile în care am tot tînjit prin toată Viena după bărbați, a picat numai bine faptul că primeam în sfîrșit niște atenție.

„I’m not your toy, you stupid boy” se auzea pe fundal melodia Nettei, cîștigătoarea Eurovisionului din 2018.

Avea o barbă bine îngrijită. Purta o cămașă închisă la culoare, poate negru, poate albastru închis. Nu mi-am putut da seama pentru că era destul de întuneric.

- Cum te numești?
- Nik. Tu cum te numești?
- Rob

Am continuat să ne legănăm unul lîngă celălalt pînă cînd într-un final l-am luat de șold și m-am apropiat de el. I-am zâmbit cu subînțeles, aproape pervers. Era atît de cald în clubul ăla… Eram și eu, și el, destul de transpirați, însă acest lucru nu m-a deranjat deloc. Parcă găsesc ceva foarte atractiv la un bărbat transpirat. Poate că ceea ce se găsește în transpirație îmi pornește toate simțurile, poate chiar mi le ascute puțin.

Am dansat împreună pentru un timp pînă cînd, la un moment dat, m-a întrebat:

- Ce bei?
- Bere, și i-am arătat sticla de bere aproape pe terminate pe care o cumpărasem cu nu mult înainte.

M-a luat de mînă și ne-am îndreptat spre bar unde apoi a comandat două beri, una pentru mine și una pentru el. Se întîmplă destul de rar ca cineva să îmi cumpere o băutură în club. Am rămas foarte plăcut surprins de gestul lui.

- Mulțumesc, i-am zis, iar el mi-a zîmbit.

Buze pe buze și mîini pe șolduri, pe după gît, apoi pe funduri. Ne-am sărutat și era atît de fain să îi simt buzele atît de moi și faine. Am simțit instant un gust de țigări, însă, parcă printr-un miracol, nu m-a deranjat atît de mult pe cît obișnuia.

Muzica era din ce în ce mai bună. Melodii vechi și melodii noi, melodii electrificante. Mereu am zis că nu am nevoie de droguri pentru a mă simți bine în club, pentru că am atîta energie cînd dansez. Pot, la propriu, dansa pentru ore și ore în șir.

Cred că era 3:30 dimineața cînd am vorbit cu Andy și am stabilit că vom pleca spre hotel destul de curînd, pentru a putea dormi puțin. Asta pentru că la prînz în aceeași zi aveam să prindem un avion înapoi spre casă.

I-am zis lui Nik că nu voi mai sta mult. Mi-a zis că înțelege și am continuat să dansăm și să ne sărutăm pe ringul de dans, în timp ce prietenii lui ne zîmbeau cu subînțeles. Am schimbat numere de telefon și ne-am zis că ne vom contacta. Am continuat apoi să dansăm destul de sexual și să ne atingem prin locuri intime. Asta a părut să îl pornească și mai tare pe Nik. Nici pe mine nu m-a deranjat, eram foarte horny în seara aceia.

Cînd ceasul era foarte aproape să bată ora 4AM, Nik m-a luat de mînă și m-a dus în spatele unei cortine. Dansasem toată noaptea cu fața spre ea și nu observasem că, de fapt, era un intrând către un mic dark room. Pe cortină scria, foarte drăguț, Love Room.

Era întuneric, însă puteam vedea siluete în poziții foarte excitante. Unii făceau oral, alții mai-mai că erau gata să se fută. Lîngă ei, alții doar priveau și se atingeau. M-a sărutat cu multă pasiune. Doamne cît de mult mă pornea bărbatul ăsta. Avea o barbă așa de faină și era cam de înălțimea mea. Ne potriveam foate tare la sărut. Apoi m-a desfăcut la pantaloni.

Deja vedeam filmul derulîndu-se în capul meul. Nu știu exact ce m-a incitat mai tare, faptul că nu mai făcusem niciodată așa ceva? Faptul că mai erau și alții făcînd sex în jur? Sau faptul că eram în Viena, într-un club și la o petrecere gay și găsisem un tip atît de fain? Poate toate la un loc și combinate.

I-am deschis și eu fermoarul și i-am tras pantalonii, iar apoi boxerii, mai jos. Am început să ne-o frecăm amîndoi unul de-a celuilalt. Am continuat să ne sărutăm. S-a lăsat pe vine și mi-a luat-o în gură. Ce gură moale și caldă avea și ce bine se simțea. Îi simțisem limba și buzele de la sărut, dar parcă erau și mai faine acolo jos. M-a supt pentru cîteva minute, pînă cînd nu am mai putut răbda și m-am lăsat și eu pe vine, însă nu înainte de a-i fura un sărut. I-am luat-o și eu în gură și am început să îmi mișc capul într-un du-te vino de zile mari. Apoi, după ceva timp, lîngă noi s-a eliberat pe lateral un loc, iar el m-a pus pe spate și a continuat să mă sugă. Eram în agonie și extaz. Voiam mai mult, dar nu prea aveam curaj să fac așa ceva acolo și nici nu aveam prezervative cu mine. L-am pus să mă lingă pe coaie, de obicei asta mă duce în rai. Și nu am greșit… eram tocmai pe pragul de a mă termina și i-am șoptit că sunt aproape, iar atunci mi-a luat-o din nou în gură, pe care i-am umplut-o de spermă. A fost divin, căci în acel moment, nu știu exact ce era mai fain, locul, conjunctura, sexul? Probabil toată experiența.

Am dat să îl ajut și eu să termine, însă mi-a zis că nu e nevoie. I-am dus mîna după umeri și l-am sărutat. Puteam să simt gustul spermei mele în gura lui, spermă a cărei gust îmi era deja familiar. Îmi gust sperma adesea atunci cînd mă masturbez, dar parcă e mai delicioasă din gura altuia.

I-am mulțumit eu, și apoi mi-a mulțumit și el.

- Nu am mai făcut așa ceva niciodată înainte, i-am zis eu referindu-mă la oral într-un club în dark room.

- Nici eu, și mi-a zîmbit.

Cumva mi-a fost greu să îl cred, însă același lucru ar fi putut crede și el despre mine. Am decis să îl cred, avînd în vedere faptul că am profitat amîndoi la maximum de moment și de situația în care eram, fiind puțin constrânși de timp.

Mi-am luat la revedere, l-am mai sărutat o dată și apoi l-am găsit pe Andy pe undeva prin club. Am chemat apoi un taxi, și după ce ne-am urcat i-am trimis un mesaj.

- Hey Gorgeous Man!


~Rob
"Life is to be painted upon our own will."

Anul I de facultate. O lume total nouă, efectiv un început de la zero. După ce rudele din zonă nu prea par interesate să mă primească o săptămână până s-ar fi făcut redistribuirea la cămine (am luat o notă prea mică la Bac pentru a primi cămin din prima tură), ajung să stau într-un cămin privat. Îmi cunosc primii colegi de camera, Mihai, un tip de la master de la facultatea de Matematică-Informatică și Brăila, unul de la Geografie. Primul, venit de la Ploiești, obișnuit cu „luxul” din căminele UPG, ajunge la aici... nu aș pune în iad... iadul începe doar spre primăvară. Al doilea, vă dați seama după nume de unde, ajunge după ce face un an de facultate la Brașov, să renunțe și să vină aici.

Viața începe interesant, la facultate sunt interesat de cursurile noi și pentru mine e o plăcere să aud vorbindu-se de extazul șamanic la Yukagiri sau alte populații siberiene în locul C++, C#, HTML sau catene. La cămin, încă nu ne este montat internetul, așa că ne umplem serile stând de vorbă în oficiul de pe hol. Spre seară mereu vine portarul să ne trimită în camere că facem prea multă gălăgie...

Au fost momente stresante, cum ar fi cel în care i-au dispărut tarantulele din terrarium tipei de la etajul 4, nici acum nu știu ce s-a întâmplat cu ele dar și amuzante precum continuarea adunărilor din oficiu într-una dintre camere.

A fost la început un șoc pentru că era pentru prima dată când dormeam cu niște necunoscuți în cameră, iar Brăila (ca toți absolvenții de liceu sportiv pe care i-am cunoscut) avea probleme cu polipii și sforăia îngrozitor.

După vreo două săptămâni se mută în camera de vis-a-vis doi moldoveni... nu sună bine, știu, dar în apărarea mea, deja eram prieten cu Chișinău, deci nu pot fi condamnat. Cei doi sunt din Onești. Erau amuzanți, în cel mai absurd și ridicol mod posibil. Primul, era foarte mândru de el că a luat Bacul în toamnă și a intrat la Universitatea Titu Maiorescu, celălalt... a luat taxiul ca să ajungă din Onești în București și asta cred că spune totul...

Cum eram noi adunați în oficiu într-o seară, vine portarul (Nea Paul, zis și Paulică) să ne spună să plecăm în camere că facem prea mare gălăgie. Deja ne-am obișnuit cu el, dacă îi dai o bere te lăsa în pace, dacă nu, îi dădeai niște iarbă și nu avea treabă, dar de data asta a fost serios. Iese din bucătărie și vine din nou cu administratoarea la telefon pe difuzor (Nineta era o femeie dementă între două vârste care înainte de a ajunge administratoarea căminului a fost dată afară din postul de administrator al unui bloc de 500 de famili pe care le teroriza - gen îi amenința că vine cu interlopii și băieții dacă nu plăteau întreținerea). Intră astfel Paulică în bucătărie nezicând nimic, doar ținând telefonul triumfător în mână. Din el se aud urletele bestiei:

- Mergeți dracului în camere!

Ca într-un film avangardist, absurd, cu proști, toată lumea, panicată, iese din bucătărie. Nu știu a cui a fost ideea, mai ales că eu voiam să mă duc să mă culc, dar mă trezesc cu toată lumea la noi în cameră. Petrecerea continuă, iar eu cu Chișinău suntem trimiși să mai cumpărăm niște vin.

Mergem noi până la non-stopul de două blocuri mai încolo și cel puțin pentru mine a fost o experiență ciudată. Magazinul ăla nu vindea decât roșii, castraveți, vin și apă minerală. Vânzătoarea, când aude că vrem să luăm niște vin, începe să ne descrie oferta, care, ce, cum, cu ce merge mai bine. Luăm vreo 4 sticle iar în drum spre cămin, Chișinău se panichează fiindcă ne-ar vedea portarul intrând cu băutură în cămin (Nineta făcea urât în legătură cu asta) așa că ajungem să sărim gardul ca să intrăm prin spate.




Ajunși în cameră, lumea s-a mai rărit, dar totuși petrecerea era încă în toi. Aici apar o serie de evenimente ciudate și rapide pe care nici acum nu am înțeles cum s-au petrecut, însă ne trezim că Oneștii au închis ușa de la cameră și au scos clanța din interior. Astfel, noi am rămas blocați înăuntru fără clanță, iar ei afară. Eu la început. în stilul meu clasic, mă panichez și urlu prin ușă la ei. Nu îi puteam auzi decât cum râdeau în ultimul hal de ideea că s-a rupt clanța.

Brăila vine cu ideea să arunce clanța pe geam, el să o prindă și să deschidă ușa. Sună ok, însă apar câteva complicații. În primul rând eram la etajul unu, în al doilea rând, Brăila era beat, iar trei biroul pe care voia el să se urce se legăna în toate direcțiile. În timp ce el se urcă pe birou și iese pe trei sferturi pe geam ca să prindă clanța, Oneștii coboară să i-o arunce. Prima dată dau cu ea în geam. A doua dată îi dau lui Brăila în cap. Când îl văd că se întinde să iasă și mai mult pe geam, eu pur și simplu devin chill și nu mă mai stresez. Dacă el e fraier și vrea să cadă pe geam, eu nu vreau să fiu martor la asta, așa că mă bag în baie (aveam baie în cameră #lux) pentru ca atunci când va trebui să dau declarații la poliție, să spun că nu am habar de ce s-a întâmplat.

În timp ce stăteam acolo cu Andrei, un tip din camera de lângă, a lui Chișinău față de care eu aveam un crush și tot aveam impresia că flirta cu mine, îmi vine o idee. Mă duc la dulap și scot lingurița pe care o aveam și nu am folosit-o decât odată în viață și mă duc la gaura clanței. Între timp se mai auzea clanța aia aruncată lovind geamul și Brăila în timp ce abia își ținea echilibrul le dădea direcții de aruncare mai bună a clanței. Observ că lățimea cozii lingurii e la fel de mare ca diagonala orificiului, așa că o bag acolo și reușesc să o deschid.

După momentul acesta ne-a fost instalat internetul, iar eu nu am mai prea participat la întrunirile din bucătărie. Mai stăteam cu Andrei pe hol flirtând unul cu celălalt, bineînțeles cu Oneștii în jurul nostru, fiindcă în cămin, concepția de spațiu privat e ceva de pe altă planetă, dar după o lună Andrei s-a mutat, iar eu am început să stau mai mult cu colegii de la facultate.

Astfel, încetul cu încetul m-am retras din activitatea de pe holul căminului, deși au mai fost câteva peripeții, și am început să citesc mult, visând la ce licență o să fac și pe ce o să mă specializez. Lumea începuse să se mute din cămin, au venit alții, iar până la sfârșitul anului, nu eram mai mult de 25% din cei de la început, iar după ce m-am mutat în anul doi, nu am mai ținut legătura cu ei.

Deși nu vreau să îl copiez pe Rob și postarea lui de update, după trei sau patru ani, aș spune că e vremea să ne salutăm din nou, așa că să o luăm cu începutul.

Salut lume,

A trecut cam prea mult timp de cand nu am mai scris, așa că e timpul să ducem lucrurile la zi. Cred că au trecut patru sau cinci ani, nici nu mai țin minte...

Uitându-mă acum prin postările de demult, ca să caut clar să văd de când nu am mai scris, observă că blogul ăsta ar putea evolua să îi prezinte oricărui potențial cititor două fațete ale omului, prima, cea de licean și a doua cea de student (vedem dacă o să o facem și pe a treia). Ideea este că se poate observa foarte bine cum evoluează mentalitatea unui om de la 14, pentru Rob și Andy și 17 pentru mine, de când am început să scriu, până în prezent, când eu am acum 22 iar ceilalți, cu un an mai mari, 23.

Observându-mi scrijeliturile de demult, trebuie să spun în primul rând sunt cringed out. De multe ori am mă rușinez de lucrurile care le făceam în tinerețe, poate că nu m-am maturizat destul ca să pot înțelege că acele lucruri au fost făcute de un copil/adolescent care nu avea mintea de acum și care, oricât de naiv și copilăresc spun eu că gândea, la vremea aceea, dădea tot ce e mai bun din el. Comparându-mi scrierile de pe blog cu ale lui Andy sau ale lui Rob, observ că mie îmi lipsesc anumite caracteristici care se pot vedea în modul lor de a scrie. Amândoi au o atracție spre filosofie, ori eu, nu mă prea omor după ea și amândoi au un stil de a scrie, care după părerea mea, oricât de ciudat sună, pare oniric. Au niște texte care parcă te rup de realitate și reușesc să te ducă într-o altă lume, ori eu, nu prea am stilul ăsta, deși mi-ar plăcea, ci mai mult încerc să scriu ca și cum aș vorbi față în față cu cititorul, ca să îl fac să se simtă cât mai familiar. Sfat pentru cititori: încercați să copiați stilul lor, nu al meu.

Dar să lăsăm asta și să ne întoarcem la update.

Am terminat liceul, am luat bacul, nu cum aș fi vrut... am dat chix la chimie, am luat 5.40 și media mi-a fost dată peste cap. Am dat la facultate, la istorie, am fost nehotărât pe ce să mă specializez, a fost un adevărat conflict interior, am terminat până și facultatea și acum am ajuns să și predau și să mă înscriu la master.

Asta a fost partea pe scurt. Ar urma odată cu postarea asta și cu următoarele partea pe lung. Și e tragi-comică și absurdă. Partea amoroasă o să fie și ea prezentă în povești, dar nu cred că o să domine pentru că momentan nu sunt legat de nimeni așa că poate deși o sa aibă elemente triste sau exasperante, ideea care a devenit clișeică în toate chestiile pro-LGBT americane, faza cu „It get's better”, într-un fel se aplică, pentru că deși poate pe moment, când am trăit aceste povești eram disperat și nervos, privind în urmă, mă amuz și le povestesc cu plăcere. Totuși va fi observat faptul că majoritatea poveștilor vor fi din perioada facultății, căci de liceu abia am așteptat să scap.

Așa că pe post de trailer pentru viitoarele postări vă spun doar să fiți atenți căci veți auzi povești despre rândunici, cioburi, desene proaste, cioburi, o sinucidere cu multivitamine, puține drame amoroase, un psihopat manipulator, cioburi, un fraier naiv (eu), un obsedat sexual, cioburi, multe discuții despre Irlanda, manuscrise în Gaelică, cioburi, o lesbiană nazistă, o mamă nebună, mai multe cioburi, undead, #notcocaine, deliruri, o baptisă îndrăgostită, mai multe cioburi, doi proști și terminând cu Nea Gelu.

Sunt puțin îndrăgostit

Însă mai important e că simt că îl iubesc. După mult-mult timp de „singurătate” am dat de un om cu care mă simt „acasă”. Această relație pare foarte serioasă. Amîndoi am acceptat însă că urmează o perioadă dificilă, din pricina distanței dintre noi.

Ca să lămuresc treburile: ne-am cunoscut pe Tinder acum 7 luni de zile și ne-am cuplat foarte curînd după. Au fost cîteva luni extrem de frumoase, cu date-uri și cu descoperire recirocă, cu gătit împreună, locuit împreună, dormit împreună și chiar călătorit împreună.

Am fost în Portugalia amândoi pentru că eu sunt nebun după călătorii. Deși am avut și mici neînțelegeri, naturale de altfel, am reușit să vorbim și să găsim un numitor comun la tot ce ne diferențiază. De pildă, faptul că el a votat pentru Brexit...

De cînd ne-am cunoscut, vreo două luni le-am petrecut la distanță pentru că eu mi-am urmat visul și dorința de a călători în continuare. Am terminat în sfîrșit facultatea (cu note foarte mari!) și mi-am luat bagajul în spinare. După 12 ore eram în America de Sud, deja cunoscînd oameni și locuri noi.

Viața e o scuză pentru a găsi un mod să o trăim. (Carlos Paéz Vilaro)

Cînd am ajuns în Rio am avut o revelație. După 4 luni împreună cu B, am ajuns la o stare de mulțumire interioară, eram în sfîrșit mulțumit cu mine însumi. Am terminat facultatea, acum aveam și un iubit, eram în călătorie și cunoșteam locuri și persoane noi. A fost o senzație wow, nirvanică.

Desigur că toată vara pe timpul călătoriei am continuat să vorbim. Și ne-am trimis poze. Și m-am gîndit mult și îndelung la el. Două luni e perioadă destul de lungă să aștepți pe cineva să se întoarcă. Însă el a zis că mă va aștepta. Și m-a așteptat. Eu m-am întors, dornic din cale-afară să îl revăd, să petrecem timp împreună. Să facem dragoste și să adorm în brațele lui.

De fiecare dată cînd mă uit în ochii lui, mă înec prin toate colțișoarele sufletului său. E un om așa frumos. Sper că vom continua împreună mult timp de acum încolo, pentru că el merge la master într-un alt oraș, iar eu voi începe să lucrez pentru o companie care mă va trimite peste tot prin țară și lume.

Acum sper că înțelegeți mai bine. Date-urile continuă, îi cunosc familia și vine des pe la mine. Mergem în drumeții și avem grijă unul de celălalt. Distanța e o chestie dificilă, însă eu de înecat tot vreau să mă înec.

Salut lume,

Da, știu că nu am mai scris demult. Nici nu mai sunt un kiddo acum. De fapt cred că de asta n-am mai scris, cred că nu mă mai încadrez în categoria adolecenților... oricît de mult aș vrea să zic eu că înăuntru încă sunt un adolescent. Mi-e teamă că dacă aș scrie acum despre ce mi se întîmplă voi nu v-ați putea regăsi sau nu ați putea empatiza cu ceea ce scriu. De aia de multe ori m-am gîndit să deschid un alt blog. Dar nu vreau să vă pierd...

Dacă sunt persoane printre voi care doresc să mi se alăture și să scrie din întâmplările și sentimentele lor, dar și lecțiile pe care le-au învățat cu timpul din aceste trăiri, atunci dați-mi un mesaj.

Da, voi începe să scriu din nou. Pentru asta ar trebui să îi mulțumiți lui C. Cred că am găsit metodă prin care poți să și scriu să și fac des. Haideți să vă fac un update.

Vă scriu din Manchester, aproape am terminat facultatea.

De ce apune soarele? Ca să pun eu întrebări tîmpite.

În ultimele două luni am reușit să îmi pun viața mea la punct cam din toate privințele. Și să fiu mulțumit cu cine sunt, ce fac și ce vreau de la mine, dar și de la ceilalți. Nu am o rețetp anume pe care v-o pot da, pot doar să vă spun că au fost patru ani în care am învățat lucruri, am făcut multe greșeli, am călătorit, am iubit, m-am îndrăgostit, am suferit și am înșelat. M-am și înșelat. Poate voi scrie despre fiecare dintre acestea în viitor.

Însă după cum am spus am reușit să-mi pun viața la punct. Cam din toate perspectivele. Iar asta include și coming outul față de familia mea.

Cam ăsta este update-ul. Promit să revin curând.

Gîndește-te.

Am scris că sunt prin casă, dar nu cred că mintea mi-e în casă. E departe, se gîndește la B. Cred că m-am îndrăgostit. Din nou. Despre asta, însă, te voi ține la curent în privat.

Cu sinceritate,

După cum spuneam eu si Mihai ne-am mai văzut și a treia oară, cât și a patra. A treia oară, la câteva zile după cea de-a doua dată când ne-am întâlnit, am mers la el. Mă invitase să ne uităm la un film, mi-a spus că datorită unor evenimente nu simte nevoia să iasă. L-am crezut și am empatizat cu asta, mi-am zis că și eu în situația lui aș apela la un străin pentru a mă deconecta de problemele mele. M-am dus la el, am vorbit, ne-am uitat lau un film(“Now is Good”, merită văzut) și am stat îmbrățișați, el cu capul pe pieptul meu. Am simțit că mă atinge, dar totul era foarte natural, în sesnul că dacă îmi cerea să aduc scrumiera mă strângea ușor de coapsă, nimic ciudat mi-am spus. Ne-am culcat, iar el m-a luat în brațe pe la spate, punându-mi mâna pe fund, reamintindu-mi astfel că n-am cur. Începe să mă atingă pe corp. Îi auzeam răsuflarea grea, am simțit cum a ezitat înainte să-mi bage mâna sub tricou, eram amândoi parcă doi virgini ce nu știau ce să facă. Mi-a luat mâna în a sa și a vrut să mi-o ducă undeva(oare unde? hahaha…) L-am rugat să se oprească și apologetic s-a retras. L-am simțit îngândurat afectat profund de ceea ce s-a întâmplat. Eu m-am mutat de lângă el mai încolo. Mă tot întreba dacă vreau pernă, dar îl refuzam mereu foarte tranșant. În final m-a luat în brațe și mi-a spus că-i pare rău. Eu i-am luat mâna în a mea, dar el a primit mesajul greșit… M-a pipăit din nou și a vrut să mă sărute…Am oscilat între a îl săruta și a refuza. Simțeam că daca s-ar întâmpla l-aș pierde…dar voiam să-l sărut, să fac sex cu el…Am mers în living să fumăm o țigară timp în care m-a reasigurat că el e straight, după ne-am dus înapoi în pat și ne-am sărutat, iar el și-a dat drumul. Următoarea dimineață am plecat acasă, iar când l-am trezit să închidă ușa mi-am dat seama că pe fața lui se citea nedumerirea și confuzia. A deschis ușa și m-a salutat spunându-mi că “ne auzim la telefon” totul pe un ton steril, extrem de monoton, dorind insă să mă asigure că nu s-a terminat.

A urmat o perioadă de liniște eu îi scriam el nu dădea “seen” și nu răspundea. Nu mă suna, mi-a spus că are niște probleme de familie și o să ne reauzim în scurt timp. Așa a fost am început să vorbim din nou. Mi-a spus că i-a plăcut, eu i-am spus că nu se va mai întâmpla, el părea să nu mă creadă…Discutam destul de normal, iar lucrurile păreau să fie în ordine cu câteva mici excepții. La un moment dat m-a rugat să nu-i mai scriu pentru că văd prietenii, confruntat motivația a fost penibilă și nici nu am s-o amintesc aici. De câteva ori i-am propus să ieșim la o cafea, sau la o bere, dar el mereu găsea scuze stupide, cum că nu are chef sau nu are timp. Stiam că de fapt îi era frică ca nu cumva eu, ce s-a petrecut și ce se petrecea între mine și el, noi, secretul lui, să fim descoperiți de ai săi prieteni. Altă dată, într-un context natural și normal, l-am întrebat care-i este numele de familie m-a mințit în legătură cu asta. Știam acest lucru pentru că deși el mă mințise mereu că nu mai folosește/și-a dezactivat contul de facebook abilitățile mele de stalker s-au dovedit folositoare în a-i găsi pagina. Confruntat cu toate acestea mi-a spus să luăm o pauză, după apele s-au calmat. Da, foarte multe lucruri putrede, acum și eu mă întreb dacă ar mai trebui să mă consider un tip cu o inteligență medie, de ce? Pentru că am continuat să vorbesc cu el.

A patra oară, ne-am văzut la el și am făcut sex. A fost foare plăcut, pentru cam 12 ore, cât am stat cu el m-am simțit liber. Mi-a mărturisit că nu-și cunoaște sexualitatea, dar că sigur nu e straight. Am făcut-o cu el prima dată și l-am salvat, literalmente l-am salvat. În seara respectică trebuia să meargă în clubul groazei, nu a mai mers pentru că am hotărât să ne vedem. De dimineață uitându-ne la știri mi-a mărturisit, și pentru câteva clipe nu am mai vorbit.

După ce am plecat, în aerul rece al celei mai pline de viață dimineți pe care mi-o amintesc, m-am gândit la toate acele momente în care îmi imaginam in ce context, cu cine, cum, când și de ce o voi face prima dată? Acum aveam răspunsul…am salvat un om prima dată când am făcut-o. Așa am ajuns să realizez cât de interconectați suntem, că destinele noastre sunt precum cablurile de la calculator, încurcate, că fiecare moment oricât de scurt și insignifiant are un scop, că acea inimioară pe care a apăsat-o pe Tinder avea un scop infinit mai mare decât actul în sine…Eram fascinat de divinul situației, de faptul că mă simțeam o parte componentă din ciclul vieții.

După am realizat că nu îmi doream ca relația noastră să se rezume doar la sex așa că i-am mărturisit că vreau o prietenie, că numai atât pot oferi. I-am spus asta pentru că ceva pur carnal s-ar fi stins cu siguranță în timp, pe când o relație de amiciție avea o perspectivă mult mai mare. Nu mi-a răspuns câteva zile. În timpul ăsta incidentul respectiv îmi amintea constant de el, de viață și de complexitatea momentelor simple. Când mi-a scris mă aflam la protest mi-a spus că nu știe cum să-mi răspundă, l-am rugat să-mi zică ce vrea. L-am sunat mi-a spus că i-am pus cuțitul la gât și că “pentru moment” mai bine suntem doar prieteni așa cum am sugerat eu. M-a asigurat că mă va suna, nu a făcut-o. Mi-a scris după că mă va suna în weekend, nu știu dacă o va face și sincer nici nu mai contează.

Ideea e că am sperat și poate încă sper. Pare contraintuitiv dar de data asta speranța mea nu este una bolnăvicioasă, ce mă sufocă în timp, cum de altfel a fost în multe alte instanțe. Acum sper precum un om rațional, doi termeni opuși care însă sunt cât se poate de coexistenti și descriptivi a ceea ce resimt acum. Acum știu că în acea seară ne-am pierdut unul pe celălalt… Însă mereu îl voi ține minte pe Mihai, pentru că din experiența cu el am căpătat mai mult decât spulberarea unei frici si o partidă bună de sex, am conștientizat ce înseamnă destinul, ce înseamnă un capitol din viață, cum să-l închid într-o notă plăcută și cel mai important cum să sper fără a mă sufoca, fără a mă distruge. Împreună cu Mihai am colectat momente, și nu pe el așa cum credeam că o voi face. :)

A spera înseamnă a crede, iar a crede este extrem de dificil. Să crezi în orice, fie divinitate, oameni sau propria persoană, presupune să acționezi contrar concluziilor rațiunii, bazat pe ceea ce simți, să-ți pui toată sfera existenței în mâinile unui singur element, indiferent de ceea ce realitatea îți sugerează. Mereu am admirat această forță de a crede, pentru că în esență credința se opune prin excelență celei mai fundamentale condiții umane, rațiunea -caracter înăscut și atotprezent în procesul decizional al oricărei persoane. Percepția mea asupra speranței este similară cu cea a omului ce are în față leșul fericirii sale. Fiecare factor științific sau rațional implică o dispariție clară, eternă și ireparabilă a bucuriei, însă persoana în cauză decide să spere, să meargă împotriva oricărei dovezi și poate chiar să moară cu gândul că-și va reinventa sau redescoperi fericirea.

Ilustrații de Emma Palma, pentru articolul de pe Narratively

Săptămîna asta vă propun o lectură peste care am dat și eu de pe un alt blog, despre povestea unei tipe care și-a petrecut aproape obsesiv anii post adolescenței și din facultate (de care eventual se lasă) încercînd să îl deconspire pe taică-su. Mai exact, să îi demonstreze mă-sii că tac-su încă se vede cu gay și o înșală.

In the Christian parenting books he authored, we were always the perfect family. We had the big house in the country, five happy kids, and an American flag flying on the front porch. Mom had graduated with a degree in home economics and thought it was cruel when other families allowed their kids to eat dinner in front of the TV.

Poate că povestea nu era așa de interesantă dacă nu ilustra eternul clișeu al homosexualului creștin homofob și tupeul cu care niște oameni, în loc să fie liniștiți cînd sunt cu musca pe căciulă, pe față se dau pastori creștini și prin toalete publice sug pula cu multă îndîrjire.

He sent me long emails about how I was a tool of the devil. I pictured him with two computer screens open — one for looking up scripture, and another to Mapquest the location of his next bathroom rendezvous.

Ironiile sunt cu carul. Poate cea mai mare și mai tristă din ele este cum gagica intră în depresie, se lasă de facultate, irosindu-și cîțiva ani de zile din viață în încercarea de a scoate pe mă-sa dintr-o căsnicie în care nu e respectată.

Dar dincolo de tragi-comic, ce e observat și luat aminte e că există încă persoane care nici cînd ar trebui să fie sincer cu ei, chiar și puși în fața faptului împlinit, tot nu procedează just.

Citiți întregul articol aici: http://narrative.ly/daddy-dearest/why-i-answered-my-dads-gay-sex-ad/

Intro 

De câteva luni stau și mă gîndesc că am început acest blog pentru a mă ajuta pe mine să mă descarc, să povestesc despre ce am mai făcut, despre ce mă preocupă și despre cum descopăr ce înseamnă să fiu gay. Cu timpul am mai adăugat echipei încă 2 kiddos, pe Andy și pe Ovi. Și ei au crescut acum, sunt cu facultățile. 

Bat și eu la ușă, poate e cineva acasă... Sursa

Începuturi

Am pornit AGK pe cînd aveam 15-16 ani. A trecut ceva timp de atunci și mă tot frămînt pentru că nu mă mai consider un Kiddo. Îmi plăcea enorm să scriu pe atunci. Cu timpul îmi formasem și mîna, puteam scrie ușor despre aproape orice. Scrisul, ca orice altă activitate sau aptitudine, se pierde dacă nu e exersat. Eu zic că m-am uns deja cu multe alifii, unele mi-au plăcut, altele, mai puțin. Dacă ar fi să scriu acum despre ele, mi s-ar părea banale. Mi s-ar părea că spun ce au spus și alții deja, că nu transmit nimic nou. 

Dar de cînd scriu din an în Paște nu am stat degeaba. Am mai vorbit și cunoscut și eu alți kiddos și pseudo adulți. Și uneori rămîn uimit că nu toți sunt cu picioarele pe pămînt cum aș vrea eu să cred că sunt copiii în ziua de azi. Și mă mai supără o chestie, aceea că blogosfera românească care scrie despre subiecte din sfera LGBT a cam murit. În afară de DarkQ, nu mai știu nimic interesat de citit. Oare tot ce era de spus s-a spus? 

Poate.

 Deși mă îndoiesc. Însă de ce nu mă îndoiesc e că există alți adolescenți LBGT out there care habar nu au unde să înceapă să citească, să se informeze, care nu știu cu ce se mănîncă toată chestia asta, care nu au curajul încă să admită lor înșiși că sunt gay, darămite să se pregătească de coming out. Iar Another Gay Kiddo ar trebui, poate, să fie locul în care să înceapă să facă fix acest lucru. Asta e viziunea mea de 2 ani încoace pentru AGK. Dar am cam failuit pentru că nu am mai scris.

De aceea vă invit, dacă aveți ceva de zis, să ziceți, să scrieți, să întrebați. Pot fi Maica Teresa pentru voi, dacă e nevoie. 

Promit că voi încerca să îmi scarpin puțin mai mult creierașul ca să debitez pentru voi chestii inteligente. 

Aproape un an a trecut de la ultima postare și iată-mă că scriu din simplul motiv că mi-a comentat o persoană întrebîndu-mă de ce, doamne iartă-mă, nu mai scriu. Nu mai scriu pentru că... mi-e lene, nu am timp, nu știu despre ce să scriu, nu știu pe cine interesează și nici dacă mai sunt relevant.

Am fost astă iarnă acasă cu mister M. Nu știu dacă am mai folosit litera asta pînă acum. Oricum, e un nou M. Nou de vreo 7 luni așa... e din America de Sud și e simpatic tare. L-am prezentat și prietenilor mei, cică e fain. Așa zic și eu... În mare, acasă a fost... relaxant. A trăit pe propria piele cum e să îl ningă. Se jură că nu știe cum de sunt în viață la ce ger e în România. I-am zis că inevitabil te adaptezi, nu toată lumea vine din zona ecuatorului. Urmează să merg și eu pe la el prin țară cîndva, poate la anul. I-am arătat Brașovul, am urcat pe munte, s-a îndrăgostit de ciorbele bunicii mele și lu' tata îi place de el. Dacă vreți mai multe detalii despre el și noi, spuneți și mai scriu.




Între timp - termin anul doi de facultate. Cu note foarte bune chiar. Sunt destul de mulțumit de prestanța mea. Am fost în Amsterdam și m-am îndrăgostit de acest oraș minunat. Nu am fost singur, sper că nu vă imaginați altfel, dar ideea rămâne. Arhitectura superbă, un sentiment de acasă, canalurile sunt incredibil de frumoase - un oraș viu și plin de tot, de libertate, de dorință, de multe. Recomand.

Am fost și la Paris, am fost și în turnul Eiffel, și pe Arcul lor de Triumf (e frumi de acolo de sos). Însă Parisul îmi pare cam tristuț, un fel de București, numai că Bucureștiul nu e chiar așa scump și aere. Sau Bucureștiul să fie un fel de Paris? În orice caz, Parisul a fost oposul Amsterdamului - parizienii foarte ostili, un sentiment de nesiguranță care plutea în jur și prețuri cam mari.

Chestii de notat despre mine:

• Mai puțină viață de noapte în ultimul an (că nu simt nevoia și nu am cu cine, M este mai nesociabil de fel)
• Mai multă viață de cuplu (și chiar nu mă deranjează, sentimentul este incredibil)
• Stabilitate emoțională și psihică, deși pe alocuri plin de zile stresante
• Încă puțin nemulțumit de cum arăt, dar am ajuns la concluzia că există persoane pentru care eu sunt „genul lor”, deci nu mă mai zbat atît
• Am făcut 20 de ani acum 8 luni și m-am simțit ca dracu' cînd am schimbat prefixul, dar între timp mi-am mai revenit
• Am fumat pentru prima dată iarbă și a fost o experiență foarte interesantă (și nu, nu am fumat iarbă în Amsterdam)
• Cu fostul mai vorbesc din an în paște, căci, după cum am stabilit anul trecut, am rupt legătura cu el. Ne-am văzut cînd am fost acasă astă iarnă, dar nu m-a impresionat cu nimic. Sper să o ducă bine, e băiat deștept și merită. Dar cale de-ntoarcere nu mai există.
• Cu fostul amant mai vorbesc rar pe Facebook, dar și el e din trecut. Sper să ajungă bine.
• Cu spaniolul vorbesc aproape odată la 4 luni -  s-a întors la exul lui, care a venit și el în UK ca să lucreze, din ce-am văzut pe FB petrec mult timp împreună, probabil e destul de patetic să se fi și cuplat iar. Ne-am întîlnit o dată cînd eu mergeam la facultă și el la Tesco (= supermarket) și a rămas să ne vedem la o cafea. Am tras eu de el să ne vedem într-un weekend și nu s-a obosit să vină. Mi-a răspuns după vreo două zile că a dormit tîrziu și că atunci cînd l-am sunat nu și-a găsit telefonul care era mort de zile întregi și căzut pe sub pat cică. Adevărul el îl știe - mai ales că știu că minte. Am mai pierdut și o oră așteptând.
• Era un plan să mă mut la Londra, dar încă nu e sigur ce se va întîmpla. Voi vedea în viitor.

În rest - deși acum „sunt” de 20 de ani, în suflet tot un Kiddo am rămas.

• 2 șervețele îmbibate cu spirt (ca să-ți dezinfectezi deștele)
• 2 lanțete (cu care să te înțepi, că ești masochist și știm cu toții asta. A, una e de rezervă în caz că prima nu merge sau ai tu degete prea tari, dacă te întrebi de ce ai primit două. Cînd ai plăceri vinovate, știi ce să faci.)
• Un cartonaș pentru colectarea de sînge (aici o să pui sînge adică, că e un test de sînge uscat)
• Un plasture să îți pui peste înțepătură 
• Un mic pachet cu silice (cred că asta e traducerea, că nu știu ce e dioxidul de siliciu)
• Instrucțiuni și un formular pe care trebuie să îl completezi (inclusiv cu nume)
• 2 prezervative ????? și o cărticică intitulată SEX BOMB despre HIV, protecție, sex.
• Un chestionar pe care să îl completezi opțional - despre experiența ta cu acest kit și alte hîrtiuțe de-ale lor.

Iar mai jos aveți poze cu ce am primit eu.

Formularul - m-am plictisit completînd	Înainte de le scoate
Ce era în punguța transparentă	Cele două lanțete - sunt chiar drăguțe
Hîrtiuțe și prezervative, ca să stea ei liniștiți	Cînd termini, le bagi pe toate în plic.

Procesul e chiar simplu, cînd termini pui cartonașul pe care ai picurat sînge împreună cu pachețelul cu silice înapoi în chiloțelul transparent, sigilezi, bagi formularul și cu chiloțelul în plic (opțional și chestionarul despre cum a decurs totul) și îl arunci într-o cutie de colectare a poștei (nu plătești taxe de trimitere, pentru că totul e plătit de ei). Și după aștepți... (Update - nu am așteptat mult, vezi mai jos)

P.S. Am primit cîteva reacții de genul: „dacă îți faci testul HIV înseamnă că ai suspiciuni”. Mentalitatea asta e tîmpită. Mi-am făcut testul pentru că nu mi l-am mai făcut de aproape 2 ani și pentru că mi se pare corect față de mine, în primul rînd, să îmi știu statutul, iar apoi față de foștii și viitorii mei parteneri. În acești doi ani am avut 4 parteneri sexuali, dintre care unul cu care am fost un an întreg, iar 3 cu care am făcut numai sex protejat. Avînd în vedere că și în România sunt gratuite, puneți mîna și făceți-vă teste că nu știți cu cine ajungeți în pat, nu mai mergeți pe încredere și folosiți prezervativ ÎNTOTDEAUNA. Să ai HIV nu mai înseamnă moarte în ziua de astăzi și cu tratament puteți trăi o viață normală. Asta dacă descoperiți la timp.

Update

VEZI doar AICI cum reacționează niște persoane homofobe cînd trebuie să îmbrățișeze niște persoane gay. Glumesc, gata cu titlurile senzaționaliste. Vizionare plăcută. Și... scuze de dispariție.

Reacțiile lor sunt drăguțe și interesante. Dar cum schimbarea nu are loc peste noapte, e un început simpatic.
Vă invit, de asemenea, să dați cu comentariile de pămînt, pardon, adică de articol și să mă bombardați, ca să simt și eu că ne mai citește cineva.

Săru' mîna. Cu dragoste, al vostru de prin străinătățuri, Rob.

First Hug
A film by Gay Women
An experiment: 15 mildly homophobic people were asked to hug gay people.