Română
Sunt lucruri la care mă gândesc, lucruri la care aspir, dar şi lucruri pentru care mă simt vinovat. Deşi poate că puteam generaliza următoarele motive pentru care mă simt vinovat, cred că fiecare din ele înseamnă ceva atât de important pentru mine încât nu le pot gândi ca un tot.
Mă simt vinovat că nu pot fi sincer mereu.
Am întâlniri, ies cu prietenii, rămân peste noapte la cineva, ies în club. Vorbesc cu cineva. Dacă se întâmplă să fiu întrebat unde ies, cu cine ies, la cine rămân, în ce club sau cu cine mă mai duc şi cu cine vorbesc, mi se întâmplă adesea să dau un răspuns evaziv de genul cu prietenii, cu colegii, la un prieten, cu un bun prieten, cu cel mai bun prieten sau cu o colegă foarte bună. Dar mă simt vinovat mai ales că nu pot vorbi deschis cu părinţii mei sau cu prietenii mei, sau că uneori chiar trebuie să mă feresc să vorbesc despre asta.
Mă simt vinovat că nu pot fi sincer mereu.
Am întâlniri, ies cu prietenii, rămân peste noapte la cineva, ies în club. Vorbesc cu cineva. Dacă se întâmplă să fiu întrebat unde ies, cu cine ies, la cine rămân, în ce club sau cu cine mă mai duc şi cu cine vorbesc, mi se întâmplă adesea să dau un răspuns evaziv de genul cu prietenii, cu colegii, la un prieten, cu un bun prieten, cu cel mai bun prieten sau cu o colegă foarte bună. Dar mă simt vinovat mai ales că nu pot vorbi deschis cu părinţii mei sau cu prietenii mei, sau că uneori chiar trebuie să mă feresc să vorbesc despre asta.