Deșertăciunea deșertăciunilor. Totul e deșertăciune.
Viața nu e o funcție constantă.
Mă descopăr, mă regăsesc, gîndesc și retrăiesc sentimente, iar uneori mă scufund în rutină. Călătoresc, zîmbesc, beau și trăiesc.
Română
Am fost acuzat de multe ori că sunt "prea" naționalist. Indiferent de starea în care se află această țară, eu sper că la un moment dat va fi mai bine. Întotdeauna am sperat și voi continua să sper!
Mă plimb prin oraș și văd câte un copac plantat...și sper că într-o zi se vor planta mai mulți pentru un aer mai curat.
Mă uit pe fereastra de la tren și sper că într-o zi vom putea călători mai civilizat.
Mă uit la lumea care trece pe lângă mine și afișează o față tristă, nervoasă...și sper că într-o zi vor avea puterea să zâmbească.
Urmăresc evenimentele sportive...și mă bucur pentru fiecare performanță a românilor.
Mă uit spre plaja plină de gunoaie...și sper că într-o zi fiecare va avea grijă de unul din cele mai fine nisipuri din Europa.
Văd cum cineva găsește un portofel, ia banii și pleacă...și sper că într-o zi vom deveni mai corecți.
Călătoresc pe autostradă și observ câini morți pe marginea acesteia...sper că într-o zi vom fi în stare să montăm plase pe marginea autostrăzii.
Privesc cum lumea tinde numai să fure, începând cu un copil de 12 ani și terminând cu politicieni. Sper doar că vom învăța să câștigăm banul cinstit.
Pe marginea străzii, prin tramvaie și autobuze, văd cerșetori care speră că vor primi câte un leu din partea celor milostivi. Mă întreb...oare nu i-a plăcut să învețe pentru a obține un loc de muncă sau nu a avut posibilitatea?
Mă uit la mama care își bate copilul doar pentru că s-a împiedicat...sper că viitoarele mame vor avea grijă de cea mai mare realizare din viața lor.
Mă gândesc cum ar fi să mă plimb pe stradă cu un băiat de mână, fără ca ceilalți să îmi arunce priviri răutăcioase...și sper că într-o zi voi putea face acest lucru...
Am fost acuzat de multe ori că sunt "prea" naționalist. Indiferent de starea în care se află această țară, eu sper că la un moment dat va fi mai bine. Întotdeauna am sperat și voi continua să sper!
Mă plimb prin oraș și văd câte un copac plantat...și sper că într-o zi se vor planta mai mulți pentru un aer mai curat.
Mă uit la lumea care trece pe lângă mine și afișează o față tristă, nervoasă...și sper că într-o zi vor avea puterea să zâmbească.
Urmăresc evenimentele sportive...și mă bucur pentru fiecare performanță a românilor.
Mă uit spre plaja plină de gunoaie...și sper că într-o zi fiecare va avea grijă de unul din cele mai fine nisipuri din Europa.
Văd cum cineva găsește un portofel, ia banii și pleacă...și sper că într-o zi vom deveni mai corecți.
Călătoresc pe autostradă și observ câini morți pe marginea acesteia...sper că într-o zi vom fi în stare să montăm plase pe marginea autostrăzii.
Privesc cum lumea tinde numai să fure, începând cu un copil de 12 ani și terminând cu politicieni. Sper doar că vom învăța să câștigăm banul cinstit.
Pe marginea străzii, prin tramvaie și autobuze, văd cerșetori care speră că vor primi câte un leu din partea celor milostivi. Mă întreb...oare nu i-a plăcut să învețe pentru a obține un loc de muncă sau nu a avut posibilitatea?
Mă uit la mama care își bate copilul doar pentru că s-a împiedicat...sper că viitoarele mame vor avea grijă de cea mai mare realizare din viața lor.
Mă gândesc cum ar fi să mă plimb pe stradă cu un băiat de mână, fără ca ceilalți să îmi arunce priviri răutăcioase...și sper că într-o zi voi putea face acest lucru...
Română
Salutare! Fiind primul meu articol, vreau să vă salut pe toți și sper că voi reuși să nu vă plictisesc. M-am gândit să scriu mai întâi despre relația dintre Biserica ortodoxă și viața gay. Printre noi există probabil și persoane credincioase, dar, după cum știți, Biserica nu ne acceptă acțiunile, stilul de viață și nu ne acordă anumite drepturi. Personal, consider că credința ar trebui să existe în fiecare, lăsând deoparte ceea ce zic alții. Eu nu cred că ceea ce fac este un păcat, cred doar că iubesc diferit și m-am născut în acest fel, să fiu diferit. Totuși, există și oameni din rândul bisericilor care nu vor să lase deoparte persoanele gay și să îi excludă din acțiunile bisericii. Este un început și sper că și alții vor face același lucru.
Salutare! Fiind primul meu articol, vreau să vă salut pe toți și sper că voi reuși să nu vă plictisesc. M-am gândit să scriu mai întâi despre relația dintre Biserica ortodoxă și viața gay. Printre noi există probabil și persoane credincioase, dar, după cum știți, Biserica nu ne acceptă acțiunile, stilul de viață și nu ne acordă anumite drepturi. Personal, consider că credința ar trebui să existe în fiecare, lăsând deoparte ceea ce zic alții. Eu nu cred că ceea ce fac este un păcat, cred doar că iubesc diferit și m-am născut în acest fel, să fiu diferit. Totuși, există și oameni din rândul bisericilor care nu vor să lase deoparte persoanele gay și să îi excludă din acțiunile bisericii. Este un început și sper că și alții vor face același lucru.
Română
Hai să fim serioși, cine nu și-a dori să facă sex cu o sirenă? Mulțumesc Gaga, mi-ai provocat un orgasm! Și nu pot decât să iubesc cum melodia dă atât de bine a country-rock!
Hai să fim serioși, cine nu și-a dori să facă sex cu o sirenă? Mulțumesc Gaga, mi-ai provocat un orgasm! Și nu pot decât să iubesc cum melodia dă atât de bine a country-rock!
Română
Am decis de curând să acord șanșa talentului scriitoricesc și unui bun prieten de-al meu, care mi se va alătura în continuare pe blog. Cum va influența asta blogul rămâne de văzut, dar un lucru e cert, tema blogului rămâne aceeași ca până acum și nu pot decât să sper că vă vom putea atrage și mai mult curiozitatea și că vă vom stârni dorința de citit.
Puțin despre Andy vă voi spune eu, căci ne cunoaștem și încă foarte bine. Este de vârsta mea, are o experiență de viață puțin mai nebunatică decât mine, a trecut prin momente grele, dar a reușit să se ridice și să lupte. Acum este ca mine, un adolescent ce descoperă lumea, învață să se cunoască și să-i cunoască și pe cei din jur și poate cel mai important, învață să-și trăiască viața.
Este pasionat de transportul în comun, dar și de cel feroviar și credeți-mă, s-ar putea să vă uimească câte știe în domeniu.
Am decis de curând să acord șanșa talentului scriitoricesc și unui bun prieten de-al meu, care mi se va alătura în continuare pe blog. Cum va influența asta blogul rămâne de văzut, dar un lucru e cert, tema blogului rămâne aceeași ca până acum și nu pot decât să sper că vă vom putea atrage și mai mult curiozitatea și că vă vom stârni dorința de citit.
Puțin despre Andy vă voi spune eu, căci ne cunoaștem și încă foarte bine. Este de vârsta mea, are o experiență de viață puțin mai nebunatică decât mine, a trecut prin momente grele, dar a reușit să se ridice și să lupte. Acum este ca mine, un adolescent ce descoperă lumea, învață să se cunoască și să-i cunoască și pe cei din jur și poate cel mai important, învață să-și trăiască viața.
Este pasionat de transportul în comun, dar și de cel feroviar și credeți-mă, s-ar putea să vă uimească câte știe în domeniu.
