Nu, nu sunt(em) pe cale de dispariție, ci ne facem de cap, cu școala, cu băieții, cu vacanța.
În ceea ce mă privește am făcut 18 ani, anul trecut ce-i drept, prin luna septembrie. Nu am băgat pe nimeni la răcoare. Sunt în clasa a 12-a la liceu.
2012 a fost un an mișto pentru mine. Chit că nu mi-am pus nicio rezoluție pentru anul trecut. Am întâlnit persoane noi, am cunoscut persoane noi, mi-am pus încrederea în persoane nepotrivite, dar am învățat să îmi ascult instinctul și am trecut peste, cu mai multă experiență acumulată.
Am fost la Brașov, am fost la Cluj. Am făcut și nebunii, am cunoscut și un băiat minunat cu care sunt oficial de vreo 3 luni, neoficial de mai mult...
Revelionul a fost departe de casă, însă cu prietenii mei cei mai buni.
Repet acum ce am mai zis: nu regret nimic, iar singura mea dorință e să fiu fericit.
Vă doresc și vouă același lucru. La mulți ani.
A, și am supraviețuit încă unei apocalipse!
~Rob
"Life is to be painted upon our will."
În ceea ce mă privește am făcut 18 ani, anul trecut ce-i drept, prin luna septembrie. Nu am băgat pe nimeni la răcoare. Sunt în clasa a 12-a la liceu.
2012 a fost un an mișto pentru mine. Chit că nu mi-am pus nicio rezoluție pentru anul trecut. Am întâlnit persoane noi, am cunoscut persoane noi, mi-am pus încrederea în persoane nepotrivite, dar am învățat să îmi ascult instinctul și am trecut peste, cu mai multă experiență acumulată.
Am fost la Brașov, am fost la Cluj. Am făcut și nebunii, am cunoscut și un băiat minunat cu care sunt oficial de vreo 3 luni, neoficial de mai mult...
Revelionul a fost departe de casă, însă cu prietenii mei cei mai buni.
Repet acum ce am mai zis: nu regret nimic, iar singura mea dorință e să fiu fericit.
Vă doresc și vouă același lucru. La mulți ani.
A, și am supraviețuit încă unei apocalipse!
~Rob
"Life is to be painted upon our will."
Buddies (1985)
Articol preluat și tradus de pe BuzzFeed.com
~Rob
"Life is to be painted upon our will."
Buddies a fost primul film american care a abordat tema SIDA. Concentrându-se pe un bărbat gay din New York care făcea voluntariat pentru a ajuta un alt bărbat ce suferea de această boală, filmul indie a avut parte de o lansare destul de restrânsă, nefiind văzut de o audiență prea mare.
Source: worldscinema.org
An Early Frost (1985)
Primul film dat pe TV care a abordat tema acestei boli, An Early Frost spune povestea unui bărbat care le mărturisește părinților lui că este gay și este HIV+. Nu numai că se confruntă cu respingerea din partea familiei, dar și cu prejudecățile față de pacienții cu SIDA ale cadrelor medicale.
Source: members.tripod.com
Parting Glances (1986)
Parting Glances nu este un film despre SIDA, ci mai mult un film în care personajul principal suferă de această boală, concentrându-se pe un grup de bărbați gay de la începutul anilor 80. În timp ce există urme ale amenințării bolii, sunt abordate și teme ca noile relații sau grijile muncii. A fost un film care nu a avut ca scop să-și educe audiența despre această boală.
Source: filmfanatic.org
Longtime Companion (1989)
Longtime Companion, prima distrubuție la nivel larg a unui film în legătură cu SIDA a ilustrat impactul bolii asupra comunității gay, nu numai prin pierderea prietenilor, dar și prin ceea ce au decis să fac în legătură cu aceasta, punând accent pe criza sănătății în rândul bărbaților gay și activismul împotriva bolii.
Source: afterelton.com
Philadelphia (1993)
Prin ilustrarea prejudecățilot pe care pacienții cu SIDA le întâmpină, Philadelphia a depășit bariera dintre nivelul personal, în care este înfățișat modul în care boala îi afectează pe cei suferinzi și pe cei apropiați lor, și cel colectiv, arătând cum SIDA și efectele ei afectează o întreagă țară.
Source: thechive.com
Reality Bites (1994)
Chiar dacă Reality Bites înfățișează un personaj principal cu dificultăți în a-și mărturisi sexualitatea, în film un personaj straight este cel care este îngrijorat despre posibila expunere la virus. Filmul a punctat faptul că boala poate afecta pe oricine, gay sau straight.
The Cure (1995)
The Cure este un film despre un băiat de 11 ani care a fost infectat prin transfuzie de sânge și despre prietenul lui cel mai bun care este sigur că pot găsi un leac pentru asta. Este destul de departe de abordarea celorlalte filme, care sunt poziționate în centrul comunității gay.
Source: listal.com
Kids (1995)
Kids este un film terifiant ce readuce aminte audienței sale că indiferent de vârstă sau orientare sexuală, dacă faci sex neprotejat, este expus la risc. Filmul prezintă o zi din viața personajelor, concentrându-se mai mult pe expunerea la virus decât pe efectele SIDA.
Source: dbcovers.com
It's My Party (1996)
It's My Party se concentrează pe povestea unui bărbat cu SIDA care este din punct de vedere fizic bine și care mai are zile până ca boala să îi lezeze creierul. Prezintă de asemenea subiectul pacienților cu SIDA care folosesc sinuciderea asistată.
Source: tomatonation.com
Gia (1998)
Gia prezintă nu numai imaginea unei persoane care a suferit și a murit din cauza bolii, dar și o persoană care s-a infectat datorită consumului de droguri. Chiar dacă flmul a apărut la sfârșitul anilor 90, povestea are loc la mijlocul anilor 80, când teama din jurul bolii și a pacienților era accentuată.
Source: 23magazine.com
Angels in America (2003)
Angels in America portretizează caracterul unui personaj care e spitalizat datorită bolii, dar pe parcursul filmului este capabil să țină sub control boala cu ajutorul medicamentelor, o schimbare semnificativă a viziunii asupra pacienților cu SIDA din filmele mai vechi.
Source: telegraph.co.uk
Rent (2005)
Rent este un film ce se termină cu notă de speranță, nu doar pentru că unul din personajele principale care suferea de SIDA se întoarce miraculos din morți. Menționarea constantă a medicamentului AZT și a activismului împotriva SIDA trimit un mesaj audienței că a fi infectat cu HIV nu mai este o sentință la moarte.
Source: playbill.com
Precious: Based on the Novel "Push" by Sapphire (2009)
În Precious, personajul principal este infectat cu virusul HIV printr-un viol, dar pe drumul către aflarea statutului infectuos nu o oprește să își urmărească scopul de a crea pentru sine și fiul ei un viitor pozitiv.
Source: cine-vue.com
Acest articol este scris ca un semnal de alarmă cu privire la această boală! Nu uitați că nu merită riscul infectării și suferinței pentru câteva zeci de minute de plăcere! Protejați-vă și evitați contactul sexual cu parteneri al căror statut HIV nu-l cunoașteți.
~Rob
"Life is to be painted upon our will."
Privesc mintea ca un spațiu al infinitului, al dramatizării absolute, scena pe care se joacă piesa imaginabilului, a viselor. M-am împăcat cu gândul că o parte din mine a murit, iar cealaltă parte se dezintegrează încet, fiind resuscitată din când în când de creații supuse aerului încărcat de alcool. Nu sunt o umbră, ci mă simt o marionetă goală și scobită de vânt.
Dar oare când au început frunzele să îmi cânte neliniștea cea mută? Luna zice că de-atunci, însă eu cred cu tărie că nu demult. Cum să ai mintea atât de îndurerată și de opacă, încât să urăști un produs al prietenilor tăi cei mai buni? Mi-e scârbă, silă și greață când știu că acel monitor în fața căruia mă așez zilnic așteaptă să scriu ceva, despre ceva, pentru ceva ce a pierdut recent dragostea pe care i-o purtam.
Mi-e silă să scriu, obișnuiam să o fac pentru mine, însă și-a pierdut strălucirea de când nu am mai avut momentele noastre intime. Toți și toate au rămas doar reflexii, iar eu stau întins, visând la stele, dând din când în când în clișee romantico-dramatice, tragi-comice.
Nu vreau să mai promit nimic, vreau doar să pot să mai simt ceea ce simțeam înainte. Și vreau să pot să adorm să nu mai fiu nevoit să gândesc. Uneori vreau să rămân prost...
Dar oare când au început frunzele să îmi cânte neliniștea cea mută? Luna zice că de-atunci, însă eu cred cu tărie că nu demult. Cum să ai mintea atât de îndurerată și de opacă, încât să urăști un produs al prietenilor tăi cei mai buni? Mi-e scârbă, silă și greață când știu că acel monitor în fața căruia mă așez zilnic așteaptă să scriu ceva, despre ceva, pentru ceva ce a pierdut recent dragostea pe care i-o purtam.
Mi-e silă să scriu, obișnuiam să o fac pentru mine, însă și-a pierdut strălucirea de când nu am mai avut momentele noastre intime. Toți și toate au rămas doar reflexii, iar eu stau întins, visând la stele, dând din când în când în clișee romantico-dramatice, tragi-comice.
Nu vreau să mai promit nimic, vreau doar să pot să mai simt ceea ce simțeam înainte. Și vreau să pot să adorm să nu mai fiu nevoit să gândesc. Uneori vreau să rămân prost...
Eu nu am sperat vreodată la ceva mai frumos decât ceea ce trăiesc de două luni încoace; o fericire liniștitoare, înălțătoare și semnificativă.
Trecut.
Îmi aduc aminte când eram mic și îmi spuneam, încercându-mă să mă conving, că nu vreau să fiu ca toți ceilalți, că nu vreau să fiu un om al sexului și știu și acum cu câtă ardoare îmi doream să fiu norocos: să pot găsi pe cineva pe care să iubesc și căruia să îi pot oferi toată dragostea mea, fără complicații, fără drame, care să mă dorească nu doar pentru ce statut financiar sau doar pentru sex, ci pentru cum sunt, cum gândesc și care să știe să aprecieze cât de mult pot iubi.
Mereu am dat tot în „relațiile” pe care le-am stabilit cu ceilalți. Dar acum, după patru ani extraordinari din viața mea realizez, și sunt conștient că am mai zis-o, că a TREBUIT să trec prin dezamăgiri, că a trebuit să mă îndrăgostesc și să fiu rănit, că a trebuit să învăț să nu mă dau bătut pentru ca acum să apreciez cum se cuvine iubirea pe care i-o împărtășesc lui.
A trebuit să plec la ora 4 dimineața de acasă, pe 2 ianuarie ca să am parte de primul meu sărut, a trebuit să plec la Brașov în acea vară ca să am parte de o experiență lacustră minunată, a trebuit să merg la Iași, dintr-o iubire nebunească, ca să văd viața de cămin. A trebuit să mă îndrăgostesc în această vară ca să văd cine îmi este cu adevărat apropiat și cui îi pasă de ceea ce simt. Și sincer, nu regret nimic din toată existența mea de până acum. Unele poate au fost prostești. Unele poate copilăroase. Dar TOATE mi-au oferit niște experiențe de viață minunate și mi-au adus aminte că sunt om și mi-au arătat cât de mult pot iubi, dar și cât de mult nu pot oferi din ce am, fiindcă sentimentele nu sunt întotdeauna reciproce.
Prezent.
Și sunt mândru de mine. Am ajuns într-un punct în care sunt mândru că am reușit să-mi trăiesc viața fără să zic că am vreun regret. Nici măcăr unul. Din câte am făcut și am zis, nu am nicio nemulțumire sau regret în ceea ce mă privește; am trăit și trăiesc exact așa cum consider că e bine.
Eu nu am sperat niciodată la ceva mai frumos, pentru că am vrut ca frumosul să mă ia prin surprindere. Și a făcut-o.
~Rob
"Life is to be painted upon our will."
Printre stele unite de iubire
Îți zăresc silueta plină de umbre...
Sunt mâncat și ciobit în mii de bucăți
Ce se sparg în zări.
Mă adap cu buzele tale subțiate de vânt
Și trupul tău pare veșnic un templu
De neatins,
De stins,
De dorit.
Te iubesc și nimeni și nimic nu îmi poate lua asta.
Pentru că mi-ai secat lacul cu pești
Și mi-ai răpit luna de pe cer.
Ne pierdem în aventuri deșarte
Și mă dezmierd cu o ceașcă de club.
Astfel simt vibrând sufletul în mine.
Căci tu ești ceea ce a declanșat
Acel război între lumi,
Beat-ul ce răsună în mine.
Mi-e scârbă de mine
Și de ceea ce am ajuns.
Sunt un sicriu uitat în cavou
Și răpus de vise.
Astupă-mă...
Îți zăresc silueta plină de umbre...
Sunt mâncat și ciobit în mii de bucăți
Ce se sparg în zări.
Mă adap cu buzele tale subțiate de vânt
Și trupul tău pare veșnic un templu
De neatins,
De stins,
De dorit.
Te iubesc și nimeni și nimic nu îmi poate lua asta.
Pentru că mi-ai secat lacul cu pești
Și mi-ai răpit luna de pe cer.
Ne pierdem în aventuri deșarte
Și mă dezmierd cu o ceașcă de club.
Astfel simt vibrând sufletul în mine.
Căci tu ești ceea ce a declanșat
Acel război între lumi,
Beat-ul ce răsună în mine.
Mi-e scârbă de mine
Și de ceea ce am ajuns.
Sunt un sicriu uitat în cavou
Și răpus de vise.
Astupă-mă...
