După ce a fost luat pentru incinerare, ne-am retras cu toții încet. El plângea, fiind înconjurat de prieteni. Mama lui C. s-a retras ușor, având o haină de blană groasă pe ea, pe una din băncile sălii crematoriului în care ne aflam cu toții — vreo 50 de inși. Am urmărit-o până când nu am putut să mă mai uit: privirea îi era străină acestei lumi.
În jur se împărțea colivă. Nu am putut mânca. M-am dus lângă Andy, cu o bancă în spatele mamei. Vedeam ce teoretic, vedea și ea. Oameni mișunând, ici colo, încet-încet depărtându-se și ieșind din încăpere unul câte unul, după ce stătuseră atâta timp acolo. Dar ea nu vedea asta. Ea nu era acolo, nu trăia acolo. Era într-o lume bizară, pierdută dincolo de realitate. Fiul ei nu mai era...
Atunci m-a izbit puternic gândul pierderii mamei mele. De fapt, gândul că mama MEA ar putea ajunge la un moment dat așa, dacă eu aș muri. E o imagine cruntă, dincolo de sinuciderea unei persoane: toți cei apropiați suferă. Toți se pierd pentru câteva zile când viața le e perturbată de astfel de evenimente. A rămas pe acea bancă, aflată în inexistență pentru câteva zeci de minute. Nimeni nu a băgat-o în seamă. Era complet singură.
Am început să plâng... Gânduri oribile îmi treceau prin minte. Mama, Tata, prietenii... suferință... plânsete... dispariție. MOARTE. Am luat o gură de colivă... am înghițit cu greu.
***
Nu l-am cunoscut bine. Aș fi ipocrit să zic că am fost amici. Am fost cunoștințe. Cu toate astea a fost mereu un exemplu de curaj, de calm, de stoicism.
Dar viața trece mai departe... for better or worse.
Să ai o odihnă în pace C.P. — sper că ți-ai trăit viața cum ai crezut mai bine și că nu ai avut regrete în ceea ce o privește. Eu nu te judec. Te înțeleg.
Să ai o odihnă în pace A.I.D — îmi pare sincer rău că ai ales să-ți curmezi viața pentru o prostie.
Sper ca T.M. să nu fie următorul. Sper ca R. să nu fie următorul!
~Rob
"Life is to be painted upon our will."
Sunt lucruri pe care le-am învățat pe parcurs ce am crescut și dacă ar fi să îmi pot trimite un mesaj în trecut, sau de fapt, dacă ar fi să le spun celor mai mici câte ceva despre ce urmează, atunci acestea sunt:
1. Ascultă-ți instinctul atunci când nu ești sigur de ceva.
Prin 2011, am întâlnit în club un tip. Eu NU agăț în club - e o regulă de-a mea. Însă în seara aia tipul m-a privit nu știu cum și am zis să intru în discuții cu el și să văd ce iese, chiar dacă simțeam că nu va fi bine. Am plecat din club și am mers și ne-am plimbat prin parc, am stat, ne-am uitat la lună. Apoi am mers fiecare spre casa lui, în aceeași direcție. Povestea a continuat, însă tipul era genul foarte copil, mai copil decât mine. Îmi plăcea de el oarecum, iar la un moment dat s-a pus problema dacă mergem mai departe. Nu mai voiam, însă după ce îi supsesem pula de vreo 2 ori și îi spusesem că îmi place de el, mi-era greu să îi zic nu, pentru că îi creasem iluzii, dar nici să fac ce nu voiam nu era ok. Dacă mi-aș fi ascultat instinctul de la început, nu ajungeam în situația aia.
Mai am exemple în care am greșit, neascultându-mi instinctul, dar și exemple în care mi l-am ascultat și a fost bine. Un exemplu ar fi primul meu sărut, care a fost o aventură totală, eu plecând la ora 4 de acasă ca să mă văd cu el, dar chiar am simțit că pot avea încredere. Am scris despre el aici: http://anothergaykiddo.blogspot.ro/2012/03/primul-meu-sarut.html.
2. Dacă vrei să îți faci coming out-ul, așteaptă!
Coming-outul este un lucru important din viața fiecăruia. Este o greutate pe care trebuie să ne-o luăm de pe suflet. Realizez acum că e bine că nu l-am făcut încă. Când eram mic eram determinat să o fac ca să scap. Dar știți care e adevărul? Ar fi ieșit prost, știu asta acum. „... Mamă, tată, sunt gay, acceptați-mă așa cum sunt!” nu este tocmai cea mai bună idee atunci când ai 14 ani. Odată cu vârsta am devenit mult mai pregătit, acum am o altă încredere în mine, alte experiențe și argumente. Și am învățat și cum să îi abordez. Am reușit să leg relația cu ei mai strâns decât acum 4 ani. Însă toate astea necesită timp. Nu zile, nu luni, ci ani. Știu că e greu de digerat, dar e nevoie de timp.
În schimb, descoperă-te pe tine. Dezvoltă-te! Fă ce-ți place, cum îți place. Citește, informează-te! Protejează-te! Momentul potrivit e atunci când vei simți că e ok să le spui, indiferent de cum vor reacționa, nu atunci când ai teama că se poate să iasă nașpa.
3. Nu îți dori să crești mare.
Din punct de vedere psihologic, tuturor ni se induce atunci când suntem mici că vârsta ne limitează și că vom putea să facem x sau y „atunci când vom crește” sau „când vom fi mai mari” și rămânem setați pe faptul că vrem să creștem odată, mai repede, cât mai repede, ca să facem aia. Știți întrebarea aia stupidă cu ce îți dorești să fii când vei fi mare? Există un singur răspuns care ar trebui să fie valabil pentru toți: fericit. Dar a fi fericit nu este o destinație, ci un drum pe care-l parcurgem. Și așa ar trebui să fie și la vârsta copilăriei și adolescenței. Fiecare zi ar trebui să fie petrecută cu zâmbetul pe buze, pentru că atunci când vei crește mai mare, se vor ivi tot mai mulți bolovani pe drumul ăsta și vei fi tentat apoi să îl ocolești...
Și cred că cel mai bun sfat pe care îl pot da este, chiar și atunci când vei crește, alege să mergi tot pe acest drum, indiferent de probleme, de „bolovanui” sau „găurile” de pe drum.
4. Învață să apreciezi ce ai!
Vi s-a întâmplat vreodată să vă doriți incredibil de mult nu știu ce obiect de îmbrăcăminte pe care nu vi-l permiteați? Sau un telefon, sau o jucărie, atunci când erați mici? Până când nu îl aveați , vi-l doreați cu ardoare, după ce l-ați primit, v-ați „jucat” puțin cu el un timp, apoi a devenit ceva banal, iar în acest timp veți fi descoperit altceva ce vă doriți.
Așa e viața: ne dorim anumite lucruri, le visăm, iar atunci când le avem, uităm să le prețuim. Uită-te în jurul tău. Ai un acoperiș deasupra capului, ai telefon, ai calculator, ai internet. Ai ce să mănânci. Lucrurile astea ni se par atât de firești că nu le mai sesizăm. Ai o familie - fără ea nu ai fi avut decât un număr de înregistrare, poate, la un orfelinat.
Mai uită-te! Ești în forță. Ai acces la informație, la ajutor medical și la educație! Ai acces la distracție. Ai drepturi și asta e important! Fii recunoscător tuturor lucrurilor pe care le ai, căci ține minte, undeva în această lume, cineva nu a avut același noroc.
5. Fiecare porcărie sau minune din viața noastră are o finalitate, dar și un rol!
La un moment dat în timpul liceului, am dat numărul meu de telefon unor persoane greșite și am început să primesc telefoane în care eram întrebat dacă vreau să mi-o trag și chestii din astea, plus să fiu înjurat. Scuzați expresia, dar eram căcat pe mine de frică, pentru că nu știam cine sunt, dacă mă cunosc și dacă sunt în pericol. Alor mei nu le puteam spune și cred că acela a fost un moment în care am zis că numai mie mi se poate întâmpla asta.
Ni se întâmplă adesea să zicem că „numai nouă ni se poate întâmpla asta”, însă am învățat că nu e așa. Mulți au trecut prin asta. Mulți înaintea noastră au avut de-a face cu problemele astea și mulți alții vor trece prin ea. Important e să știm să trecem peste și să învățăm ceva din toate experiențele pe care le trăim. Și pe cât posibil să îi învățăm și pe ceilalți, de aceea am învățat în primul rând să ignor farsele la telefon, să nu mai răspund telefoanelor cu număr ascuns și să nu îmi mai fac griji.
La cealaltă extremă sunt chestii mișto din viața noastră. Spre deosebire de primele, despre care avem tendința să credem că nu se vor termina niciodată, de acestea știm că se vor termina și încă repede. Nu e cel mai bun exemplu, dar așa e cu weekendurile, știm că vin, dar atunci când vin zicem că vor trece imediat, pierdem timpul sâmbătă, pierdem timpul duminică și știm că a doua zi o luăm de la capăt. În loc să profităm la maxim de oportunități, ne împotmolim înainte de a lua „taurul de coarne”.
6. În viață TU faci lucrurile să meargă.
Pare puțin egocentrică ideea la prima vedere, însă noi suntem cei care „tragem sforile” în viața noastră. Dacă nu avem curajul să facem un lucru, atunci vom rămâne cu sentimentul de gol în stomac. Dacă nu facem ceva ca să obținem ce dorim, atunci nu-l vom avea niciodată. Dacă nu cerem, atunci răspunsul va fi din start „Nu”. Dacă nu facem un pas înainte, vom rămâne MEREU în același loc!
Sunt bucuros că atunci când eram mic am decis să mă ghidez după ideea că viața e o planșă, iar eu mi-o pictez cum doresc; acum realizez că a fost sănătos să fac asta, pentru că eu unul sunt împlinit.
Vă recomand să citiți, la nevoie, blogul http://marcandangel.com/
~Rob
"Life is to be painted upon our will."
1. Ascultă-ți instinctul atunci când nu ești sigur de ceva.
Prin 2011, am întâlnit în club un tip. Eu NU agăț în club - e o regulă de-a mea. Însă în seara aia tipul m-a privit nu știu cum și am zis să intru în discuții cu el și să văd ce iese, chiar dacă simțeam că nu va fi bine. Am plecat din club și am mers și ne-am plimbat prin parc, am stat, ne-am uitat la lună. Apoi am mers fiecare spre casa lui, în aceeași direcție. Povestea a continuat, însă tipul era genul foarte copil, mai copil decât mine. Îmi plăcea de el oarecum, iar la un moment dat s-a pus problema dacă mergem mai departe. Nu mai voiam, însă după ce îi supsesem pula de vreo 2 ori și îi spusesem că îmi place de el, mi-era greu să îi zic nu, pentru că îi creasem iluzii, dar nici să fac ce nu voiam nu era ok. Dacă mi-aș fi ascultat instinctul de la început, nu ajungeam în situația aia.
Mai am exemple în care am greșit, neascultându-mi instinctul, dar și exemple în care mi l-am ascultat și a fost bine. Un exemplu ar fi primul meu sărut, care a fost o aventură totală, eu plecând la ora 4 de acasă ca să mă văd cu el, dar chiar am simțit că pot avea încredere. Am scris despre el aici: http://anothergaykiddo.blogspot.ro/2012/03/primul-meu-sarut.html.
2. Dacă vrei să îți faci coming out-ul, așteaptă!
Coming-outul este un lucru important din viața fiecăruia. Este o greutate pe care trebuie să ne-o luăm de pe suflet. Realizez acum că e bine că nu l-am făcut încă. Când eram mic eram determinat să o fac ca să scap. Dar știți care e adevărul? Ar fi ieșit prost, știu asta acum. „... Mamă, tată, sunt gay, acceptați-mă așa cum sunt!” nu este tocmai cea mai bună idee atunci când ai 14 ani. Odată cu vârsta am devenit mult mai pregătit, acum am o altă încredere în mine, alte experiențe și argumente. Și am învățat și cum să îi abordez. Am reușit să leg relația cu ei mai strâns decât acum 4 ani. Însă toate astea necesită timp. Nu zile, nu luni, ci ani. Știu că e greu de digerat, dar e nevoie de timp.
În schimb, descoperă-te pe tine. Dezvoltă-te! Fă ce-ți place, cum îți place. Citește, informează-te! Protejează-te! Momentul potrivit e atunci când vei simți că e ok să le spui, indiferent de cum vor reacționa, nu atunci când ai teama că se poate să iasă nașpa.
Și încă ceva: găsește-și prieteni cărora să le poți spune. Știu că presiunea secretului e mare și e important să împărtășești cu cineva. Începe însă cu prietenii tăi. Și ia-o ușor.
3. Nu îți dori să crești mare.
Din punct de vedere psihologic, tuturor ni se induce atunci când suntem mici că vârsta ne limitează și că vom putea să facem x sau y „atunci când vom crește” sau „când vom fi mai mari” și rămânem setați pe faptul că vrem să creștem odată, mai repede, cât mai repede, ca să facem aia. Știți întrebarea aia stupidă cu ce îți dorești să fii când vei fi mare? Există un singur răspuns care ar trebui să fie valabil pentru toți: fericit. Dar a fi fericit nu este o destinație, ci un drum pe care-l parcurgem. Și așa ar trebui să fie și la vârsta copilăriei și adolescenței. Fiecare zi ar trebui să fie petrecută cu zâmbetul pe buze, pentru că atunci când vei crește mai mare, se vor ivi tot mai mulți bolovani pe drumul ăsta și vei fi tentat apoi să îl ocolești...
Și cred că cel mai bun sfat pe care îl pot da este, chiar și atunci când vei crește, alege să mergi tot pe acest drum, indiferent de probleme, de „bolovanui” sau „găurile” de pe drum.
4. Învață să apreciezi ce ai!
Vi s-a întâmplat vreodată să vă doriți incredibil de mult nu știu ce obiect de îmbrăcăminte pe care nu vi-l permiteați? Sau un telefon, sau o jucărie, atunci când erați mici? Până când nu îl aveați , vi-l doreați cu ardoare, după ce l-ați primit, v-ați „jucat” puțin cu el un timp, apoi a devenit ceva banal, iar în acest timp veți fi descoperit altceva ce vă doriți.
Așa e viața: ne dorim anumite lucruri, le visăm, iar atunci când le avem, uităm să le prețuim. Uită-te în jurul tău. Ai un acoperiș deasupra capului, ai telefon, ai calculator, ai internet. Ai ce să mănânci. Lucrurile astea ni se par atât de firești că nu le mai sesizăm. Ai o familie - fără ea nu ai fi avut decât un număr de înregistrare, poate, la un orfelinat.
Mai uită-te! Ești în forță. Ai acces la informație, la ajutor medical și la educație! Ai acces la distracție. Ai drepturi și asta e important! Fii recunoscător tuturor lucrurilor pe care le ai, căci ține minte, undeva în această lume, cineva nu a avut același noroc.
5. Fiecare porcărie sau minune din viața noastră are o finalitate, dar și un rol!
La un moment dat în timpul liceului, am dat numărul meu de telefon unor persoane greșite și am început să primesc telefoane în care eram întrebat dacă vreau să mi-o trag și chestii din astea, plus să fiu înjurat. Scuzați expresia, dar eram căcat pe mine de frică, pentru că nu știam cine sunt, dacă mă cunosc și dacă sunt în pericol. Alor mei nu le puteam spune și cred că acela a fost un moment în care am zis că numai mie mi se poate întâmpla asta.
Ni se întâmplă adesea să zicem că „numai nouă ni se poate întâmpla asta”, însă am învățat că nu e așa. Mulți au trecut prin asta. Mulți înaintea noastră au avut de-a face cu problemele astea și mulți alții vor trece prin ea. Important e să știm să trecem peste și să învățăm ceva din toate experiențele pe care le trăim. Și pe cât posibil să îi învățăm și pe ceilalți, de aceea am învățat în primul rând să ignor farsele la telefon, să nu mai răspund telefoanelor cu număr ascuns și să nu îmi mai fac griji.
La cealaltă extremă sunt chestii mișto din viața noastră. Spre deosebire de primele, despre care avem tendința să credem că nu se vor termina niciodată, de acestea știm că se vor termina și încă repede. Nu e cel mai bun exemplu, dar așa e cu weekendurile, știm că vin, dar atunci când vin zicem că vor trece imediat, pierdem timpul sâmbătă, pierdem timpul duminică și știm că a doua zi o luăm de la capăt. În loc să profităm la maxim de oportunități, ne împotmolim înainte de a lua „taurul de coarne”.
6. În viață TU faci lucrurile să meargă.
Pare puțin egocentrică ideea la prima vedere, însă noi suntem cei care „tragem sforile” în viața noastră. Dacă nu avem curajul să facem un lucru, atunci vom rămâne cu sentimentul de gol în stomac. Dacă nu facem ceva ca să obținem ce dorim, atunci nu-l vom avea niciodată. Dacă nu cerem, atunci răspunsul va fi din start „Nu”. Dacă nu facem un pas înainte, vom rămâne MEREU în același loc!
Sunt bucuros că atunci când eram mic am decis să mă ghidez după ideea că viața e o planșă, iar eu mi-o pictez cum doresc; acum realizez că a fost sănătos să fac asta, pentru că eu unul sunt împlinit.
Vă recomand să citiți, la nevoie, blogul http://marcandangel.com/
~Rob
"Life is to be painted upon our will."
Trăiesc într-un oraș frumos de care sunt mândru. Acum nu m-aș putea dezobișnui de cafea băută dimineața în timp ce ascult știrile, de pașii grăbiți ai oamenilor ce merg la serviciu sau de metroul ce mă duce de fiecare dată la destinație. Enjoy Bucharest!
~Andy
"Life is to be painted upon our will."
~Andy
"Life is to be painted upon our will."
Nu, nu sunt(em) pe cale de dispariție, ci ne facem de cap, cu școala, cu băieții, cu vacanța.
În ceea ce mă privește am făcut 18 ani, anul trecut ce-i drept, prin luna septembrie. Nu am băgat pe nimeni la răcoare. Sunt în clasa a 12-a la liceu.
2012 a fost un an mișto pentru mine. Chit că nu mi-am pus nicio rezoluție pentru anul trecut. Am întâlnit persoane noi, am cunoscut persoane noi, mi-am pus încrederea în persoane nepotrivite, dar am învățat să îmi ascult instinctul și am trecut peste, cu mai multă experiență acumulată.
Am fost la Brașov, am fost la Cluj. Am făcut și nebunii, am cunoscut și un băiat minunat cu care sunt oficial de vreo 3 luni, neoficial de mai mult...
Revelionul a fost departe de casă, însă cu prietenii mei cei mai buni.
Repet acum ce am mai zis: nu regret nimic, iar singura mea dorință e să fiu fericit.
Vă doresc și vouă același lucru. La mulți ani.
A, și am supraviețuit încă unei apocalipse!
~Rob
"Life is to be painted upon our will."
În ceea ce mă privește am făcut 18 ani, anul trecut ce-i drept, prin luna septembrie. Nu am băgat pe nimeni la răcoare. Sunt în clasa a 12-a la liceu.
2012 a fost un an mișto pentru mine. Chit că nu mi-am pus nicio rezoluție pentru anul trecut. Am întâlnit persoane noi, am cunoscut persoane noi, mi-am pus încrederea în persoane nepotrivite, dar am învățat să îmi ascult instinctul și am trecut peste, cu mai multă experiență acumulată.
Am fost la Brașov, am fost la Cluj. Am făcut și nebunii, am cunoscut și un băiat minunat cu care sunt oficial de vreo 3 luni, neoficial de mai mult...
Revelionul a fost departe de casă, însă cu prietenii mei cei mai buni.
Repet acum ce am mai zis: nu regret nimic, iar singura mea dorință e să fiu fericit.
Vă doresc și vouă același lucru. La mulți ani.
A, și am supraviețuit încă unei apocalipse!
~Rob
"Life is to be painted upon our will."





