Întotdeauna mi-a plăcut să cred că sunt matur. Ei bine, nu sunt, și asta mi-a demonstrat-o chiar prietenul meu. Printre multe alte calități ce mă scot deasupra unui om de vârsta mea, maturitatea nu este încă definită.
Știți vorba aia pe care o spune toată lumea cum că noi, la vârsta asta, avem tendința de a crede că le știm pe toate? Ei bine, e total adevărată. E nevoie de timp să îți dai seama că nu ai experiența necesară pentru a te compara cu un adult. Nu sunt un adult, dar fac pași mici spre a fi unul. Și poate nu îmi va plăcea când voi ajunge acolo, dar voi știi că am dobândit ceva. Am realizat și eu că mai am multe de învățat, că am o grămadă de lucruri pe care trebuie să le învăț și toate astea spre a fi mai bun.
Mă uit la mine când aveam 16 ani. Îmi vine să îmi trag două palme peste față și să mă cert singur. De atunci au trecut trei ani și aveam impresia că sunt o persoană care știe tot. Nu știu tot. Nu știu nimic. Mă scufund în aura mea sensibilă când mă afectează ceva și nu ies de acolo până nu îmi revin. Încă nu știu să spun „nu”, fac pe prostul crezând că îmi va merge, îmi mint părinții și sunt atât de dezorganizat încât mi-am făcut un obicei din asta. Atunci când încerc să schimb ceva la mine, acea mare schimbare pe care o întrevăd nu este decât o iluzie ce durează maximum 3 zile.
Acum am scris pe blog după ce mi-am aplicat o corecție mie însumi. Nu știu cât mă va ține și nu promit că voi scrie zilnic. Am mai făcut asta și am dat-o în bară rău de tot. Trebuie doar să le iau încet, poate că propunându-mi anumite țeluri voi reuși să o scot la suprafață. Asta este, Andy... ești deja la facultate, nu mai ești un copil. Încearcă să fii mai responsabil. O, da... responsabilitatea, altă carență de-a mea.
Gânduri ca acestea sper să reușească să mă motiveze, să devin acel om curajos, inteligent și care le știe pe toate. E greu, dar... trebuie. Nu sunt singurul care a trecut prin asta, nu-i așa? Ce-i drept, nu mulți au reușit nici până la 30 de ani să fie așa cum „trebuie”, dar eu nu sunt „alții”.
P.S. Dacă ai știi cât de dor îmi e de tine, Rob... M-aș urca și mâine în avion să vin să stau de vorbă cu tine. Îmi lipsești mult...
Punct.
~Andy
"Life is to be painted upon our own will."