Cum comunicăm?

marți, august 20, 2013

— Îți mai aduci aminte că la început stabilisem să nu lăsăm nicio zi să treacă dacă nu ne rezolvasem problemele în acea zi? Nu știu dacă am mai aplicat asta așa des, dar aș vrea să vorbim mai mult.
— Da, sigur că îmi aduc aminte. Eu cred că totuși am vorbit și vorbim destul de bine și deschis, și comunicăm, nu doar vorbim random.
— E adevărat... Însă uneori am impresia că aflu lucrurile din întîmplare, nu pentru că mi le spui tu voluntar. Ca faza de azi...
— Da, baby, pentru că se întîmplă relativ multe și uit să îți spun, deși după stau cu impresia că ți-am spus. Nu o fac intenționat. În plus, nu vreau să mai discutăm atît de mult de alte persoane, să le aducem în relația noastră. Am vorbit foarte multe despre foștii mei, și nu e ca și cum nu vreau să vorbim, dar simt că ți-am umplut capul cu astea și poate am întrecut o limită. Sau cel puțin în capul meu există una.
— Ce limită? Îmi vine să plîng.
— De ce?
— De prostiile pe care le aberezi. M-am chinuit atît să îți explic că vreau să fim deschiși și să vorbim despre orice... că înainte de toate suntem prieteni și apoi iubiți. Dacă nu vorbești cu mine, atunci cu cine altcineva să vorbești? Cine ține la tine cel mai mult în afară de părinții tăi și e gata oricînd să te asculte?

Liniște. 

Nu am spus că nu vreau să vorbesc cu tine. Este fix greșit. Mereu mi-am dorit să vorbesc deschis cu tine și o fac. Știu că tu mă iubești și că eu sunt un nenorocit cîteodată. Adică eu mă plîng mereu și tu ești acolo să mă asculți... De fapt, ești singurul care o face. 
Și voi continua să te ascult. Dar văd că tot o ții pe a ta. Am mai vorbit despre asta, chiar vreau să fiu acolo pentru tine. 
Mi se pare că prea mi-am băgat „fostele persoane” în discuțiile noastre, chiar dacă nu aveau ce căuta acolo, pe cînd tu ai fost discret legat de chestii de genul ăsta, și într-un fel am apreciat.
E părerea ta. Eu am vrut să te cunosc de-a-ntregul. Am fost discret pentru că tu ești afectat de chestiile astea. La mine ce a fost a fost. Singurul, și știu că am vorbit despre el, a fost T. Însă mi-a trecut. Mi-a trecut de el, la fel cum mi-a trecut și de L, și de D. Iar de cîteva luni bune, aproape un an, ai rămas doar tu. 
Da, sunt afectat de chestiile astea altfel de cum ești tu. Încă sunt un copil prost. Și cumva simt nevoia să le spun, ție, oricui este dispus să mă asculte, deși nu știu dacă e mereu okay.

***

Am pornit de la o discuție și am ajuns la alta. Nu știu cum să zic, dar sunt gelos. Și te iubesc, dar nu știu cum te voi lăsa liber cînd voi pleca. Deja simt „amenințări” din toate părțile... Și tot ce vreau e să fii bine după.
De ce nu ai spus asta de la început? 



~Rob
"Life is to be painted upon our own will."

You Might Also Like

0 comments

Ce e AGK?

Am pornit AGK pe cînd aveam 15-16 ani. A trecut ceva timp de atunci și mă tot frămînt pentru că nu mă mai consider un Kiddo. Îmi plăcea enorm să scriu pe atunci. Acum mi se pare că orice aș spune au spus și alții deja, că nu transmit nimic nou. Știu că există alți adolescenți LBGT out there care habar nu au unde să înceapă să citească, să se informeze, care nu știu cu ce se mănîncă toată chestia asta, care nu au curajul încă să admită lor înșiși că sunt gay, darămite să se pregătească de coming out. Iar Another Gay Kiddo ar trebui, poate, să fie locul în care să înceapă să facă fix acest lucru. Viziunea mea de 2 ani încoace e ca AGK să fie un loc în care adolescenții să găsească răspunsuri și opinii.