Dragă eu, ceva e în neregulă, dar nu contează, tu du-te dracu'

luni, mai 05, 2014

Se întîmplă ceva cu tine. Știi ce e, dar nu vrei, sau nu știi cum să articulezi acest „ceva” pe înțelesul altora. Ți-e teamă. Haide, recunoaște. Ți-e teamă că lucrurile s-au schimbat în moduri pe care nu le poți controla. Mă rog, nici nu trebuie... la tine totul trebuie să fie sub control. De ce?

Ți-e teamă pentru prietenul tău cel mai bun. Vrei ca totul să fie bine. Speri ca deciziile pe care le ia să fie cele corecte. Încerci să îl susții indiferent de orice. O vei și face. 



Fostul tău prieten nu mai e aceeași persoană pe care ai lăsat-o. Te-ai despărțit de el ca să îl lași liber și ca și tu să fii liber să faci ce vrei, să te vezi cu cine vrei. El intră într-o relație imediat după ce tu pleci, deși susține că suferă după tine, îl crezi și pui totul pe fondul „suferinței”; vine să te viziteze după cîteva luni și se așteaptă să fii cald cu el, mai cald decît îi permite statutul de „într-o relație”. Într-o relație cu cel care a fost „primul tău”, aia e și mai și. Ce mică e lumea. Află că vorbești cu un tip din România de ceva timp la care chiar ții, se bosumflă o săptămînă, pe fond că nu i-ai spus, de parcă trebuie să îi dai raportul, iar cînd se întoarce în România ajunge să se sărute cu el, deși cu cîteva ore înainte de concertul la care au fost împreună nici nu voia să audă de el. Cică e un crush. Și-a găsit, fix pe cel cu care vorbeai tu. Dintre toți gayii din București. Nu se simte vinovat. Pentru că nu a avut timp să „experimenteze”, pentru că cu tine a picat fix într-o relație, iar după tine a intrat în alta. De parcă e vina ta că s-a cuplat imediat ce ai plecat. Cică prietenă-su e okay cu asta. Ce s-a ales de oamenii ăștia? Mă rog, poate au una din relațiile alea open. Credeai că poți percepe așa ceva. Adică da, le poți percepe... dar nu sunt pentru tine. Știi poate avea dreptate, poate chiar nu ar mai trebui să vorbiți. Deloc. Știu ce gîndești. Nici nu mai vrei să ai de-a face cu astfel de oameni care te rănesc cu bună știință. Nu mai e cine a fost. Îți pare rău de el. E ciudat, că te gîndești la maică-sa și o vezi acuzîndu-te pe tine de ce a ajuns fi-su. 

Nu știi în cine și dacă să mai ai încredere în oameni. Chiar așa au ajuns toți, niște sclavi ai propriilor dorințe? Să nu mai poată discerne ce e ok de ce nu? Nu știi nici dacă să mai continui să vorbești cu tipul „ăla” din România. Nici el nu a avut timp să experimenteze și nu vrei să îl auzi că îți reproșează aceeași chestie. Sigur, nici nu sunteți într-o relație, nici nu i-ai interzis să se vadă cu alții. Dar fix cu fostul tău prieten? Lucrurile se întîmplă și sunt în afara puterii tale de control. În momente ca astea îți vine să te duci dracu' și pe tine, și să-i dai dracu' pe ceilalți. Du-te dracu'. Măcar scapi de toate căcaturile astea. 

Auzi, nu crezi că din tot ce ai scris rezultă că tu ești singura victimă? La ceilalți nu te gîndești deloc, bă, egoistule. Ceva e în neregulă cu tine, nu cu ei.



~Rob

"Life is to be painted upon our own will."

You Might Also Like

4 comments

  1. Comportament tipic gay. Sorry Kid, o sa ai timp sa fii si la capatul celalat al acestei situatii. Lumea e mica si se sexeaza in cercuri, ca la google +.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Măi Peder, eu nu aș zice că e neapărat comportament gay, deși așa aș fi zis și eu la început. Adică, mi-e foarte ușor să arăt cu degetul and shit, chiar dacă am mai văzut/auzit faze de genul ăsta prin minunata lume colorată. Dar aici vorbesc despre un om pe care îl credeam de calitate (și care încă zic că e), dar care are nevoie să se redescopere, că e un copil care nu prea și-a trăit adolescența. Nu știu cine sunt eu să împiedic acest proces, fără nicio ironie. Ar fi fost drăguț dacă nu m-ar fi adus în căcat și să sufăr așa, dar na. Dacă lucrurile „se întîmplă”, atunci lucrurile „se și iartă”. Am decis, totuși să rup legătura cu el, să-mi ridic mîna de pe el. E destul de mare să facă prostii singur.

      Ștergere
    2. Bine ai hotarat. Vezi sa te si tina!

      Ștergere

Ce e AGK?

Am pornit AGK pe cînd aveam 15-16 ani. A trecut ceva timp de atunci și mă tot frămînt pentru că nu mă mai consider un Kiddo. Îmi plăcea enorm să scriu pe atunci. Acum mi se pare că orice aș spune au spus și alții deja, că nu transmit nimic nou. Știu că există alți adolescenți LBGT out there care habar nu au unde să înceapă să citească, să se informeze, care nu știu cu ce se mănîncă toată chestia asta, care nu au curajul încă să admită lor înșiși că sunt gay, darămite să se pregătească de coming out. Iar Another Gay Kiddo ar trebui, poate, să fie locul în care să înceapă să facă fix acest lucru. Viziunea mea de 2 ani încoace e ca AGK să fie un loc în care adolescenții să găsească răspunsuri și opinii.