Cîteva luni fără metafore

vineri, mai 23, 2014

Mi-a spus cineva că mi-am schimbat stilul de scris. Că acum scriu mai cifrat, mai cu metafore... Că nu mai am un stil de scris simplu și captivant. Mă rog, ultima parte nu a zis-o el, o zic eu. Nici nu mai scriu așa des ca să zic că vai cît am scris. Dar vreau să fac o retrospectivă a ultimelor cîteva luni. Simplă, clară, fără metafore. 

Septembrie 2013. 
Plec din România, ajung în UK. În prealabil, iau bacul, îmi petrec vara împărțindu-mă între părinți, prieteni, iubit. O vară plină și agitată. Mă despart de prietenul meu ca să îl las liber, nu înainte de a-i face cunoștință cu un tip din trecutul meu de care se îndrăgostește. Prefer să îl știu cu el, decît cu alții de prin București. Ajung în UK și intru într-o depresie mică. Mi-e dor de el.

Octombrie 2013.
Nu pot să trec peste faptul că deja s-au cuplat. Mi-e greu, plîng. Vorbesc cu el. Mă mai liniștesc. La facultate e bine. Pe aici cunosc alți români, totul e ok. Încerc să îmi văd de viața mea și să îl las și pe el să își vadă de a lui. Cunosc un englez în club, cu care vorbesc cîteva zile, însă nimic nu se întîmplă între noi. Cunosc și un brazilian drăguț. Despre ăsta nu pot spune același lucru.

Noiembrie 2013.
Mi-a mai trecut, sunt mai bine, facultatea merge din ce în ce mai bine. Pe acasă, colegii mei sunt încîntați de facultate, de chestii. Nu mai sufăr după prietenul meu. Cu englezul nu mai vorbesc. Cu brazilianul am hotărît să rămîn doar prieten. Cunosc un spaniol, îl invit la o petrecere, mă cam îndrăgostesc de el. El e cuplat, la distanță. Îl las în pace, deși mai flirtez ocazional cu el. Între timp cunosc un român pe facebook care mă bagă în seamă și începem să vorbim.

Decembrie 2013.
Aproape se termină semestrul, la facultate se termină cursurile, dar trebuie să predau niște assignmenturi și mă stresez. Spaniolul realizează că prietenul lui e un jegos, așa că se despart. Intru eu în calcul și petrecem mai mult timp împreună. Intru puțin reticent într-o relație cu spaniolul... urmează să merg acasă. Mă revăd cu ex-prietenul și cu prietenul lui. Nu e chiar ce mă așteptam, se vede că încă mă vrea. Mă port destul de rece, pentru că situația stă altfel acum. Mergem la teatru și la operă împreună cu Andy și cu tipul cu care am început să vorbesc pe la sfîrșitul lui noiembrie. Îmi revăd familia, prietenii, totul e pe fugă...

Ianuarie 2014.
Mi-am petrecut revelionul cu acel român, ne-am sărutat și am dormit în același pat. În zilele ce urmează petrecem încă o noapte împreună. Nu facem sex, dar ne încingem puțin. Mă îndrăgostesc mai mult de el, deși cică sunt într-o relație cu spaniolul. Cînd mă întorc în UK decid să mă despart de spaniol, dintr-un sentiment de rușine față de el, dar nu imediat, pentru că sexul cu el e ok. Examene, mică vacanță... 

Februarie - Martie 2014
Continui să vorbesc cu tipul din România, se răcesc relațiile cu spaniolul. Bunică-mea se îmbolnăvește, ajunge în spital. Vorbesc cu exul, mă bucur să aud că vine să mă viziteze în aprilie. Va veni chiar de ziua lui. Apoi o altă prietenă mă anunță că va veni și ea, după. În sfîrșit îmi vin prieteni în vizită. La sfîrșitul lui Martie mă despart de spaniol, pentru că nu mai mergeau lucrurile, eu prea stresat cu facultatea și cu bunică-mea, el cu munca and shit. Continui să vorbesc cu românul de acasă, avem un fel de „relație neoficială la distanță”. 

Aprilie 2014
Vine vacanța de Paște, vine și exul. Îmi aduce cadouri și un mesaj de la românul de acasă. S-au văzut ca să îi dea ceva pentru mine. Mi se pare sweet, deși aș fi preferat să nu se vadă. O scrisoare și niște ciocolată ROM. Exul e ok în primele două zile, vrea să fiu mai afectiv și mai cald cu el. În a treia zi trebuie să plecăm într-o călătorie, îl văd bosumflat toată ziua. Și la Londra e bosumflat. Îmi aduce aminte de toate chestiile nașpa la el. Înainte să plece îmi zice că a citit scrisoarea de la românul de acasă pentru mine. De asta fusese supărat, că nu i-am spus că vorbesc cu cineva. Pleacă cam așa și așa.
Vine și prietena mea, totul frumos. Aflu că românul și exul merg împreună la un concert, de acolo în club și din club ajung într-o cameră de cămin din Regie. Împreună, în același pat. 

Mai 2014
Încerc să trec peste toată faza, decid că nu mai am ce vorbi cu exul meu, pentru lipsa de respect pe care mi-o afișează. Ei mai ajung o dată în pat, de data asta fac sex. Vin alte examene, le trec. Cu românul mai vorbesc puțin, începe să se vadă mai des cu exul, sub pretextul că exul îi aduce de mîncare la muncă, deși știe că mă rănește. Credeam că totul fu doar o aventură, dar se continuă... Decid să o închei și cu el, dacă după atît timp nu însemn nimic pentru niciunul din ei. 
Îmi pierd total încrederea în lumea din jurul meu. Credeam că știu cum sunt prietenii mei. Că mi-i aleg cum trebuie. Ori asta, ori lucrurile s-au schimbat într-un mod dubios. Mai ales dacă dintr-o relație de un an, o relație minunată, nu a mai rămas niciun pic de respect față de mine într-un om pe care îl credeam minunat. Și în altul care credeam că pune ceva preț pe cîteva luni în care a vorbit cu mine.

E ok, îi iert pe amîndoi, dar nu le mai permit să își bată joc de mine. Poate că e karma... faptul că l-am înșelat pe spaniol de revelion cu românul se întoarce acum împotriva mea. Poate. Am învățat totuși niște chestii. Să nu (mai) înșel niciodată și să nu-mi mai complic viața. Și mai ales, că oamenii se schimbă și la cine țineai cel mai mult te poate răni fără pic de resentiment. Sau unul pe care nici acum nu a dorit să și-l exprime. 
Momentan sunt într-o depresie, cam de 3 săptămîni încoace. Ajutor.


~Rob

"Life is to be painted upon our own will."

You Might Also Like

2 comments

  1. Treci pe la mine si te gadil eu la neuron pana te inveselesti. Hai kido ca nu mai e mult. Vine VACANTA!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Yay, vacanța. Am fost pe acasă, nu s-au schimbat prea multe pe acolo, sincer. :) Dar a fost frumos. Cu exul nu m-am văzut, am decis să nu mă văd cu el și nici cu multe alte persoane cît sunt acasă, ci să mă concentrez pe stat mai mult timp pe acasă cu ai mei. :)

      Acum m-am întors în UK. Totul e ok.

      Ștergere

Ce e AGK?

Am pornit AGK pe cînd aveam 15-16 ani. A trecut ceva timp de atunci și mă tot frămînt pentru că nu mă mai consider un Kiddo. Îmi plăcea enorm să scriu pe atunci. Acum mi se pare că orice aș spune au spus și alții deja, că nu transmit nimic nou. Știu că există alți adolescenți LBGT out there care habar nu au unde să înceapă să citească, să se informeze, care nu știu cu ce se mănîncă toată chestia asta, care nu au curajul încă să admită lor înșiși că sunt gay, darămite să se pregătească de coming out. Iar Another Gay Kiddo ar trebui, poate, să fie locul în care să înceapă să facă fix acest lucru. Viziunea mea de 2 ani încoace e ca AGK să fie un loc în care adolescenții să găsească răspunsuri și opinii.