Cum se termină depresia

sâmbătă, iulie 12, 2014

După ce m-am despărțit de spaniol am trecut prin diferite stări, unele mai plăcute, altele mai puține. Și nu datorită despărțirii. Ci din cauza a ceea ce am scris aici și aici. Apoi a venit vacanța. Și am mers înapoi acasă. 



Faptul că mi-am văzut familia și am petrecut mai mult timp cu ei acum decît astă iarnă m-a ajutat foarte tare. M-am văzut cu foarte puțini prieteni, pentru că decisesem înainte de a mă întoarce că vacanța asta, care știam că avea să fie scurtă, va fi dedicată alor mei. Sigur, m-am văzut și cu prieteni, am avut timp să ies și la un grătar și la un picnic. Chestii chill. Pe exul meu l-am anunțat că nu vreau să ne vedem. Mi-a dat unfriend de pe Facebook. Nu știu de ce, nu am zis că nu mai vreau să vorbim, doar că nu vreau să ne vedem. Nu cred că l-aș fi putut privi în ochi la fel, nu după ce m-a rănit. Poate că e mai bine așa, totuși.

Acum revenit în UK sunt mai bine. Mi-am revenit, poate pentru că m-am văzut și cu românașul meu, S. Și am petrecut ceva mai mult timp cu el. Suntem bine. Am decis să îl iert pe el. Acum îmi caut job de vară. Sper să găsesc ceva și să fie totul bine. De asemenea, caut și un internship. 

Cam așa se termină depresia. Mulțumesc prietenilor mei și celor care m-au susținut.

Iar pentru că depresia s-a terminat, am avut și eu șansa, în primele 3 zile de cînd m-am reîntors să bat Manchesterul pe jos în lung și în lat. Asta în timp ce căutam anunțuri de angajare. Aș zice că e un oraș frumos. Dar tot mă bîntuie gîndul că e mic. Prea mic. 

Aaaaa, și pentru că mi-am adus aminte, cînd am fost în București, mi se părea ciudat să aud română pe stradă. Din obișnuință, făceam cu mîna autobuzelor să oprească, iar la coborîre le mulțumeam șoferilor, dar doar din obișnuință. Aaaaa, ca să nu mai zic că în minte îmi veneau mai întîi cuvintele în engleză, nu alea în română. Să știți că e un fenomen. Nu e nimic intenționat. Dar cînd te obișnuiești să gîndești așa, e greu să faci „switch”-ul așa repede. Haideți că asta a fost intenționată. Ha! 

~Rob
"Life is to be painted upon our own will."

Share This Story

Tags:

You Might Also Like

0 comments

Ce e AGK?

Am pornit AGK pe cînd aveam 15-16 ani. A trecut ceva timp de atunci și mă tot frămînt pentru că nu mă mai consider un Kiddo. Îmi plăcea enorm să scriu pe atunci. Acum mi se pare că orice aș spune au spus și alții deja, că nu transmit nimic nou. Știu că există alți adolescenți LBGT out there care habar nu au unde să înceapă să citească, să se informeze, care nu știu cu ce se mănîncă toată chestia asta, care nu au curajul încă să admită lor înșiși că sunt gay, darămite să se pregătească de coming out. Iar Another Gay Kiddo ar trebui, poate, să fie locul în care să înceapă să facă fix acest lucru. Viziunea mea de 2 ani încoace e ca AGK să fie un loc în care adolescenții să găsească răspunsuri și opinii.