Sexy underwear is sexy!

English
Two months in which I barely wrote a post. Is this the right moment for me to leave? Should I give up on blogging? XD Neh, I won't. There are still people who read me and they ask me what's going on and why I haven't written anything for such a long time. I'll self set my target to 5 posts a month at least! Bring me cookies already!

Let's talk about me, bitches!
1.How does my life as a teenager go.

I've already told you I met the creature (Asia), but I had to remember that by reading my last posts, because I was not sure if you already knew that. She made up on me, now it's my turn to make up on her, cause I missed the fun. I'm not that specific, but it doesn't matter.

Date. Actually dates. Two of them. With the same guy. It was awesome, obviously, I know how to choose 'em. I didn't eat so much in such a long time. Cheese cake, pumpkin pie, pretzels, croissants and some other sweets, plus the park, swings, Springtime, and "Weeeeeeeeeeeee!!!" are only a few words that could describe the dates. Plus a lot of fun and English. Soooo cool and I can say that they were the best dates i had so far! (I know you read my blog XD, so beware!!!)

Pokémon, anyone?

It's pretty weird to write about something so personal that has been done with someone knowing that that person will read about it. But I'll assume he is just another reader and go on.

And school, obviously. Until I finish it I'll keep bugging you off with it, then I'll do the same with college. Asia knows, don't you, honey?! At least I'm sure I won't go to Poli anymore.

2. Things started to change and get better!
I had a few weeks in which I wasn't good at all, and while a small amount of people know that, I will admit that I cried. After crying I felt better and freer. Obviously there are situations in which crying can lead to furious moods... but not in my case. I'm so far away from the subject right now!
We all live tragedies, comedies, movies ... I aint no exception, neither you, your colleague or classmate, or the lady with the newspapers.

I realized how much I love my mother, even though I knew I care more about her than about my dad. I always knew it. Dad had its moments when he was very annoying, but we survived. I'm trying to keep my calm and be conscious of my beliefs while I talk to him.

3. Because I promised.

I said that I am going to write at least 5 posts a month, so my blog won't die. And for that I kept some topics for the next posts. What's next?

Take a seat in that comfy armchair of yours while I bring you some tea and cookies. You can watch these recommended videos while I'll be gone.



Românã
Două luni în care abia am scris câte un post. Să fie acesta momentul meu de declin? Să fiu eu cel care renunță la blog. Mereu trebuie să vă șantajez astfel... trece altă lună și eu nu scriu nimic! NIMIC! Apoi descopăr din nou că sunt citit de o groază de persoane, acestea mă întreabă de ce nu mai scriu și revin la celelalte 2 posturi din ultimele 2 luni! Uite cum facem: Rație de posturi: Dacă nu scriu 5 posturi/lună cel puțin, voi puteți să îmi aduceți prăjituri. Altfel... eu nu scriu și asta e.

Hai să mai vorbim despre mine, bicis!
1.Cum decurge viața unui adolescent la vârsta mea.

De întâlnit cu creatura nu cred că v-am spus. Ba da, stai, a trebuit să îmi recitesc eu postul de acum o lună ca să îmi aduc aminte, de fapt, de luna trecută. V-am spus că am cunoscut-o. S-a și revanșat. Acum e rândul meu să mă revanșez XD. Pierduși distracția. Sunt nespecific, dar nu contează.

Întâlnire. Chiar 2. Cu aceeași persoană. Poate mă opresc din a scrie propoziții eliptice de predicat ca să înțelegeți și voi ceva. Și a fost mișto, obviously, doar știu cu cine mă văd. Nu am mai mâncat atât de mult de nu mai știu când. Croissante, cheesecake, plăcintă de dovleac (nu vă luați ca să „experimentați” de la Springtime, luați-vă doar dacă știți că vă place), Fornetti, vânătoare de covrigi cu stafide, covrigi cu susan, parc, leagăne, „Uiiiiiiiiiiiiiii!!!” și multă engleză pot descrie întâlnirea cel mai bine. Mișto, foarte mișto și pot spune dă best deiț I had so far! (Știu că îmi citești blogul, dar nu ți-o lua în cap!)

Este cam uiărd să scriu despre ceva personal făcut cu o persoană știind că aceasta va citi. Dar îmi voi asuma riscul.

Și școală, evident. Până se va termina vă voi bate la cap cu ea, apoi cu facultatea. Asia știe, nu-i așa, honey? =)). Dar, cel puțin știu că nu mai dau la Poli.

2.Lucrurile încep să meargă bine pentru că It gets better!

Am avut acum câteva săptămâni, cred, o perioadă în care m-am simțit foarte nașpa, atât de nașpa încât am plâns. Dar după ce am plâns m-am simțit mai bine, mai liber. Evident că sunt situații în care plânsul poate duce și la furie... dar nu se aplică acum. Bat câmpii.

Cu toții trăim drame, comedii, telenovele... nu fac excepție nici eu, nici tu, nici colegul, nici tanti cu ziarele.

Am realizat cât de mult o iubesc pe mama, deși știam mereu că țin mai mult la ea decât la tata. Mereu am știut-o. Tata are momentele lui în care e enervant, dar supraviețuim. Încerc să-l abordez cu o atitudine înțelegătoare, nu una arogantă.

3.Pentru că am promis.

Am zis că îmi impun de acum 5 posturi pe lună, ca să nu-mi moară blogul. Așa că v-am păstrat pentru următoarele posturi niște chestii mai interesante. Ce urmează?

Luați-vă un fotoliu cât fac eu ceaiul și aduc prăjiturile. Până atunci recomand ce e mai sus.

~Rob
"Paint your own Life and Live in your own world."