Cum să faci cu inima dintr-un simplu ctrl-v
marți, aprilie 09, 2013
Acest articol ar
putea foarte ușor să fie un Complete
Idiot’s Guide oferindu-ți un
tutorial perfect depre cum să faci cu inima (infarct) dintr-o prostie. Știu că sunt repezit, știu că sunt
neatent, dar aseară am atins apogeul.
Ca să înțeleagă
toată lumea mai bine... Vorbeam aseară cu un irlandez pe Skype. I-am trimis
niște linkuri de pe Youtube care parodiau marii creaționiști de pe net și alți
fanatici. În același timp, i le trimiteam unui coleg pe care îl știu că pot
vorbi despre ateism și împotriva fanatismului religios. La un moment dat, am
găsit un video educațional despre homosexualitate, care nu trata subiectul atât
de sobru, grav, solemn, ci avea și niște momente mai comice.
Îi trimit și
irlandezului (e gay și el, deci chiar nu aveam motive să mă stresez) linkul. În
timp ce vorbeam cu el, îmi spun în minte „stai să vezi că l-am trimis colegului
meu, nu lui...” , deschid din nou fereastra de Skype și mă uit la linkurile pe care le trimisesem celor doi. Ceva era dubios. Irlandezul avea cu un link mai puțin.
Deja începând să mă sperii, dau click pe ultimul link trimis colegului
meu și, șocat, observ cum începe video-ul „Explaining Homosexuality” (sau ceva de
genul...) după ce mi-am luat două secunde să înjur toate lucrurile pe care le
știam, i-am trimis mesaj că am trimis link-ul greșit, dar văd că nu era la
calculator sau poate se juca ceva, și în orice caz, nu văzuse linkurile.
Bun, acum începe
stresul și nervii. Sunt acele momente „magice” de dinaintea furtunii, în care
rumegi ce ai făcut, te gândești, înjuri, te stresezi, transpiri, disperi și cel
mai important, creezi un număr astronomic de scenarii cu ce s-ar putea întâmpla
când va vedea linkurile. Pentru asta, îi mulțumesc lui Andy că m-a suportat și
m-a susținut în timp ce făceam cu nervii.
Peste noapte, din
nou, mintea în continuu făcea scenarii și nu putea tăcea, deci, putem spune că
am avut o aventură de-o noapte cu insomnia. În timp ce întreg corpul meu nu mai
rezista, dorea să adoarmă, mintea era într-un continuu discurs, care mă obosea, dar de niciun fel nu reușeam să mă relaxez.
După o noapte
nedormită, pe la prânz astăzi reușesc să vorbesc cu acel coleg pe Skype și să
îl întreb cum i s-au părut linkurile, bineînțeles, spunându-i că i-am trimis
din greșeală ultimul link. Răspunsul lui... a fost un simplu OK.
Nu pot să cred că
mi-am făcut atâtea griji degeaba... că nu am putut dormi, că am intrat într-o
stare aseară de îmi venea să urlu ca o hienă în călduri, și un simplu OK mă
salvează. Poate sună idiotic, dar mi se pare că după ce am vorbit cu el, a și
ieșit soarele și încet-încet s-a înseninat. Bineînțeles, cred că l-a lăsat cu
câteva semne de întrebare, dar asta o voi lăsa pe mai târziu, să îmi mănânc nervii atunci...
~Ovi
"Life is to be painted upon our own will."
7 comments
Buna ziua, ma numesc Oana Cristiana si sunt studenta in anul III la Universitatea Bucuresti, Facultatea de Sociologie, anul acesta voi da licenta si ca tema am ales “Construirea identitatii sexuale si implicatiile procesului de coming out in randul homosexualilor” si as avea nevoie de cateva interviuri anonime ptr a studia procesul. As dori care puteti sa ma ajutati sa imi trimiteti un mail pe adresa oana_cristiana_br@yahoo.com. Va multumesc din suflet!
RăspundețiȘtergereOvi, mintea omului este complicată, ne este greu să ne dăm seama de ce facem anumite lucruri, dar totusi nu ne putem opri din acest dans continuu al neuronilor noştri. Noi oamenii suntem creaţi astfel încât să punem lucruri mai puţin bune înainte, e un fel de lege, cred.
RăspundețiȘtergereCât desăre Andy, Andy mereu a ştiut să asculte oamenii şi să îi faca să se simtă bine. ( Congratz Andy!).:D
Bună Oana, îți voi trimite eu un email, să văd cum te pot ajuta. :) îți mulțumim pentru vizită, te așteptăm și cu păreri.
RăspundețiȘtergereDin experiență îți spun că dacă te ferești mai tare, mai rău îi faci curioși. Dacă nu te stresezi atât, nici lor nu le va păsa prea tare.
RăspundețiȘtergereMulțumesc mult pentru încurajări, întradevăr, de obicei sunt tipul optimist, dar în ultima perioadă nu știu ce m-a apucat :((( Trebuie să mă relaxez....
RăspundețiȘtergereCred ca daca faceam eu asta, ajungeam cam in aceeasi stare ca tine :))
RăspundețiȘtergereMa bucur sa aud ca totul a fost bine in final.
Ai grija de tine! ;)
Si, in acelasi timp, doresc sa adaug ca multora de varsta noastra le pasa mult mai putin decat tindem sa credem (initial).
RăspundețiȘtergere