De ce contactul vizual cu un tip familiar, dar străin, e ciudat
luni, aprilie 08, 2013
E ciudat pentru că nu știi de unde doamne iartă-mă îl știi. Deși știi că îl știi. Și ai și o vagă impresie că din club.
Cum s-a întâmplat: autobuzul 335, de cum m-am urcat am știut că îl știu de undeva. S-a uitat insistent la mine, m-am uitat insistent la el. Sigur că tot ezitam, când privirile ni se intersectau. Am continuat așa până la aeroportul Băneasa, unde am coborât amândoi. Apoi ne-am reluat activitatea de privit. La un moment dat am început să zâmbesc.
Avea un mers ușor de domnișoară. Oi avea eu prejudecăți. S-a urcat în 301, și am continuat să ne holbăm, eu zâmbind și în cele din urmă făcându-i cu ochiul.
Funny moment în autobuz. Vouă vi se întâmplă?
~Rob
"Life is to be painted upon our own will."
3 comments
Rob,cred că fiecare dintre noi a avut parte de cel puţin un moment asemănător. Apropo,mie mi s-a întamplat în metrou, de fapt daca ma gandesc numai în metrou mi s-a întamplat.
RăspundețiȘtergereAh, de câte ori nu mi s-a întâmplat și în metrou... Ai dreptate. Dar asta a fost ciudățel pentru mine...
RăspundețiȘtergereThis brought a smile to my face :D
RăspundețiȘtergereEu am patit odata ceva similar... Eram prin mall, parca, si am vazut pe unul vag cunoscut. Ne-am uitat unul la celalalt putin, dar eu m-am uitat in alta parte. Dupa ce am trecut pe langa el (mergeam in directiie opuse), mi-am intors privirea si, surprins, am observat ca si el a facut acelasi lucru. Am suras si am mers mai departe.