~Rob
"Life is to be painted upon our will."

Română
Am ales să „dau share” la o poezie, asta pentru că mă agit... și nu știu pentru ce. Sper să îmi spui tu...

Tristețe ce urmează să vină. Poate din cauza mea. Poate pentru că eu sunt egoist. Nu știu. Poate va fi tristețe în mine. În cei pe care îi iubesc sau la care țin. Poate de asta mă tem cel mai tare. Eterna mea problemă. Faptul că pun sentimentele altora mai presus de ale mele.

Credeam că am lăsat asta în trecut. Și că am devenit mai puternic. Sau poate că am devenit mai puternic, iar această „chestie“ face parte din mine.

Vine primăvara. Mă gândesc la coming out. L-am văzut pe tata azi. Zâmbea. Era fericit de ziua lui. Și atunci m-a lovit o viziune în care îl vedeam sfâșiat de tristețe. Am decis să aștept până după Paște ca să nu le mătur sufletul de bucuria perioadei. Dar mă doare. Știu că va durea. Both ways.

Alte secrete ies la suprafață. Și complică lucrurile. Iubiri secrete. Gelozii. Trebuie dat un feedback. Și nu știu dacă pot să le controlez sau să le fac față ambelor.

Am nevoie de susținere. Mi-e dor de momentele când eram doar un copil.
Îmi iubesc părinții foarte mult. Iar acum am nevoie de câteva momente ca să-mi revin.

Revin, rămâneți!

~Rob
"Life is to be painted upon our will."

Am fost forțată să explic homosexualitatea copiilor mei de 3 și 4 ani pentru că unchiul lor e gay. Această incredibil de dificilă și traumatizantă experiență a decurs după cum urmează:


Copil: De ce merge unchiul Bob cu Pete peste tot?
Eu: Pentru că se iubesc, ca Mami și Tati.
Copil: Oh. Pot să primesc un biscuite?
Suntem cu toții traumatizați pe viață, pe viață, vă spun!”

În altă ordine de idei, sper că ați prins ironia din „traumatizantă experiență” și „traumatizați pe viață”, căci la celălalt articol în care spuneam de fapt cum acel paulika nu-mi dă pace nu prea s-au prins mulți.

O persoană nu are nevoie să fie închisă ca să fie prizonieră. Oamenii pot fi prizonierii propriilor concepte, alegeri și idei. Nu complicați lucrurile. Copiii voștri pot înțelege și vor înțelege altfel lucrurile. Vă temeți că ei se vor schimba, că homosexualitatea se ia. Asta depinde de ei, nu de voi. În final, oricum tot ce vor ei vor face. Iar voi, părinților, nu puteți decît să le fiți aproape, sau nu. Să îi susțineți, sau să îi dezamăgiți. Nu trăiți ca să fiți supărați pe copiii voștri. Nu i-ați făcut ca să vă certați cu ei. I-ați făcut, din dragoste, așa că iubiții.

English

“I’ve been forced to explain homosexuality to my kids (aged 3 and 4) because their uncle is gay. This incredibly difficult and traumatic experience went as follows:
Child: Why does Uncle Bob go everywhere with Pete?
Me: Because they’re in love, just like Mummy and Daddy are.
Child: Oh. Can I have a biscuit?
We’re all scarred for life. Scarred, I tell you!”

A person does not have to be behind bars to be a prisoner. People can be prisoners of their own concepts, choices and ideas. So don't complicate stuff. Your children can understand and will understand things differently. You are afraid they will change, that homosexuality is contagious. It's up to them, not to you, anyway. In the end, they will do whatever they want, anyway. And you, as parents, can only be there for them, or not. You can support them, or disappoint them. Don't live to be mad at them. You didn't give birth to your children so you can fight them. You gave birth to them out of love, so love them!