Tristețe ce urmează să vină. Poate din cauza mea. Poate pentru că eu sunt egoist. Nu știu. Poate va fi tristețe în mine. În cei pe care îi iubesc sau la care țin. Poate de asta mă tem cel mai tare. Eterna mea problemă. Faptul că pun sentimentele altora mai presus de ale mele.

Credeam că am lăsat asta în trecut. Și că am devenit mai puternic. Sau poate că am devenit mai puternic, iar această „chestie“ face parte din mine.

Vine primăvara. Mă gândesc la coming out. L-am văzut pe tata azi. Zâmbea. Era fericit de ziua lui. Și atunci m-a lovit o viziune în care îl vedeam sfâșiat de tristețe. Am decis să aștept până după Paște ca să nu le mătur sufletul de bucuria perioadei. Dar mă doare. Știu că va durea. Both ways.

Alte secrete ies la suprafață. Și complică lucrurile. Iubiri secrete. Gelozii. Trebuie dat un feedback. Și nu știu dacă pot să le controlez sau să le fac față ambelor.

Am nevoie de susținere. Mi-e dor de momentele când eram doar un copil.
Îmi iubesc părinții foarte mult. Iar acum am nevoie de câteva momente ca să-mi revin.

Revin, rămâneți!

~Rob
"Life is to be painted upon our will."