Română
Am ales să „dau share” la o poezie, asta pentru că mă agit... și nu știu pentru ce. Sper să îmi spui tu...

Pentru tine,


„Unii te văd numai pe tine
Alții mă văd numai pe mine
Ne suprapunem atât de perfect
Încât nimeni nu ne poate zări deodată 
Și nimeni nu îndrăznește să locuiască pe muchia 
De unde putem fi văzuți amândoi.
Tu vezi numai luna,
Eu văd numai soarele,
Tu duci dorul soarelui
Eu duc dorul lunii,
Stăm spate în spate, 
Oasele noastre s-au unit,
Sângele duce zvonuri,
De la o inimă la alta.
Cum ești?
Dacă ridic brațul,
Și-l întind mult înapoi,
Îți descopăr clavicula dulce
Și, urcând, degetele îți ating,
Sfintele buze,
Apoi brusc se întorc și-mi strivesc
Până la sânge gura.
Cum suntem?
Avem patru brațe să ne apărăm
Dar eu pot să lovesc numai dușmanul din fața mea.
Și tu numai dușmanul din fața ta,
Avem patru picioare să alergăm,
Dar tu poți fugi numai în partea ta
Și eu numai în cealaltă parte.
Orice pas este o luptă pe viață și pe moarte.
Suntem egali?
Vom muri deodată sau unul va purta,
Încă o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el,
Și molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri întreg
Și va purta-n eternitate 
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiată de vecie,
Cât o cocoașă,
Cât un neg-
Oh, numai noi cunoaștem dorul
De-a ne putea privi în ochi,
Și-a înțelege astfel totul,
Dar stăm spate în spate
Crescuți ca două crengi,
Și dacă unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singură privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls,
Însângerat, înfrigurat,
Al celuilalt.”

Ana Blandiana, „Cuplu”

~Rob
"Life is to be painted upon our will."