"You are special..." [Part IV] The End
sâmbătă, ianuarie 30, 2010English
January 15th. Evening.
I've talked to him again. We didn't talk much, I tried to tell him, to show him that I missed him, and that I'm a bit disappointed. Probably disappointed of myself ... cause I trusted him.
***
3 weeks ago I was in a bus coming from Budapest. It left from Vienna. I was one of the passengers.
It entered Romania for awhile. But I wasn't glad. Why? Because I wanted to be away ... I wanted to stop thinking about him... His missing was suffocating me. We were close to Arad. It was almost evening. Sitting on that seat all the way from Budapest had become monotonous and annoyingly uncomfortable.
My thoughts were converging into one point. Why couldn't I get him out of my mind?
I missed him. It was too much for me to handle. Tears were dripping on my cheeks. They have not stopped. I liked it ... it showed me how much I can care about a person that I've never met.
I've leaned my head on the seat in front of me and continued crying along in silence, with headphones on my ears, listening to a song that was provoking my soul. I tried not to show the person next to me that I was crying. I didn't want to worry him.
I so cared about him, that I cried without even knowing him ...
Naive ...
***
We've remained friends, we're talking less now.
But I still have feelings for him ... I got over it, but he will remain as a scar in my soul. I've never cried for missing someone before ... Not that way!
Is there true love between gay guys?
It remains to be seen, although I've started to become less confident in that...
Românã
15 Ianuarie. Seara.
Vorbesc cu el din nou pentru prima datã în ultima lunã. Vorbim putin, încerc sã îi spun, sã îi arãt cã mi-a fost dor de el, dar în acelasi timp cã sunt putin dezamãgit. Probabil dezamãgit de mine... Cã am avut încredere în el.
***
Cu 3 sãptâmâni în urmã mã aflam într-un autocar ce venea de la Budapesta. Plecase de la Viena. Eram si eu unul dintre pasageri.
Intrasem în România de ceva timp. Dar nu mã bucuram. De ce? Pentru cã voiam sã fiu departe... sã nu mã mai gândesc la el... Mã sufoca un dor nemãrginit. Ne aflam aproape de Arad. Era pe înserat. Scaunul pe care stãtusem de la Budapesta devenise enervant de monoton si mai ales incomfortabil.
Gândurile mele convergeau într-un singur punct. De ce nu mi-l puteam scoate din minte?
Mi-era dor. Si dintr-atâta dor am dat pe-afarã. Lacrimile siroiau pe obraji. Nu le-am oprit. Îmi plãceau... îmi arãtau cât de mult pot tine la o persoanã pe care nici mãcar nu am cunoscut-o.
Îmi sprijinii capul de scaunul din fata mea si am continuat sã plâng în liniste, cu cãstile la urechi, ascultând o melodie ce punea jar pe focul din sufletul meu. Am încercat sã nu arãt persoanei de lângã mine cã plâng. Nu as fi vrut sã îl îngrijorez.
Atât de mult tin la el, încât am plâns de dorul lui fãrã nici mãcar sã-l cunosc...
Naivitate...
***
Am rãmas prieteni, vorbim mai rar acum.
Dar încã am sentimente pentru el... Am trecut peste, dar el va rãmâne ca o cicatrice în suflet. Nu mai plânsesem de dorul cuiva înainte... Nu asa!
Existã oare dragoste adevãrata între gay?
Rãmâne de vãzut, desi încep sã cred din ce în ce mai putin...
~Rob
"Paint your own Life and Live in your own world."
8 comments
Ugh..nu plange..He's not worth it..i mean,daca nici nu s-a deranjat sa-ti dea o explicatie decenta,nu-i asa de special.Desi nu sunt in cea mai mare masura sa-ti spun chestia asa,let it go.He's an idiot.:D Incearca sa-ti preocupi mintea cu alte lucruri,sau alte persoane care merita.Cat despre love-love,ai mult timp inainte.Si personal chiar cred ca exista dragoste intre gay,pentru ca am vazut-o cu ochii mei:)So don't give up!
RăspundețiȘtergerecred k exista!!viata merge inainte...prietenjii iti vor fi aproape! inclusiv eu...:) nu team cunoscut fata in fata dar sas tii k nu imi pasa!
RăspundețiȘtergerelove lalagum
"voiam"
RăspundețiȘtergerehai bre, zici ca ai 80 ani, nu 15 =))
vezi-ti de viata, nu ai nevoie de dragoste acum.
Si eu cred ca exista. Numai ca nu o intalnesti din prima. Ce farmec ar mai avea sa primesti totul fara putina suferinta?
RăspundețiȘtergereAh Lilee, stiu ca exista... Ai dreptate, nu ar mai avea niciun farmec dacã am primi-o din prima. În sufletul meu stiu cã existã, întrebarea era mai mult retoricã.
RăspundețiȘtergereMai am pânã sã o întâlnesc, stiu asta.
---
Mere verzi, nu ma mai da de gol cati ani am... duuh >.>
e prima data cand intru pe blogul tau. citesc de cateva ore bune si sincer am ramas impresionat. Tot ce pot sa te sfatuiesc e sa nu pui la suflet orice..cel putin nu asa usor. si da.. dragostea exista.. ti-o spun din proprie experienta. Poate eu am fost un caz mai fericit. Primul baiat gay pe care l-am cunoscut.. si de fapt prima persoana cu care am discutat vreodata despre faptul ca sunt gay, e si acum alaturi de mine. Don't lose hope! Dan.
RăspundețiȘtergereIti multumesc, Dan. Ma bucur pentru tine ;) Sper ca vei fi bine si ca vei reveni pe blog. Sunt foarte bucuros de prezenta ta aici.
RăspundețiȘtergereI love Arad :)
RăspundețiȘtergere