Deșertăciunea deșertăciunilor. Totul e deșertăciune.

Viața nu e o funcție constantă.
Mă descopăr, mă regăsesc, gîndesc și retrăiesc sentimente, iar uneori mă scufund în rutină. Călătoresc, zîmbesc, beau și trăiesc.



Am descoperit o grecie posomorîtă, o grecie necunoscută, dar familiară, o grecie pe care am reușit să o cuceresc, iar în final să îi dau viață. Aceasta m-a surprins, în schimb cu mai mult decît speram. A fost o grecie mult mai romantică, mai tandră și mai sinceră decît ultima dată. De data asta lucrurile s-au întîmplat, nu doar mi le-am imaginat. Dar și mult mai riscantă. Sunt un efeb. Iar grecia m-a învățat că uneori lucrurile se întîmplă. Onestitate - cu dus și-ntors și dragoste platonică.

Am cunoscut un X, un Y, dar cu ei ecuația a dat 0, și din fericire, funcția nu e o ecuație identică, so who knows? Z era o necunoscută imaginară și mai ales incompatibilă cu sistemul meu de ecuații, pentru că rezultatul meu aparține numerelor reale, nu complexe, așa că a trebuit să mă-ndepărtez. Pe de altă parte Ț e încă în ecuație. Nu am reușit să-i aflu rezultatul. Uneori îmi dă bătăi de cap... Îmi aduce aminte de momentele cînd eram naiv. Visam la eternitate și la iubirea din prima. Trăiesc însă momentul. No strings attached.

Da, adolescența.

Brașov de două ori. Școală de vreo 15 ori mai mult. Și un training. Să plec sau să nu plec? O iubesc pe mama. Cineva m-a întrebat cînd le voi spune. Nu știu. Va veni momentul. Cîștig independență financiară. Asta îmi place. Dar am și mai multe responsabilități. De ce devin un om mare? Simt că am nevoie de pauză.

Îndeajuns. Mă-ntorc la joaca de-a viața. Urați-mi ghinion. Voi avea nevoie.
  ~Rob
"Life is to be painted upon our will."