Receiving what we share

sâmbătă, februarie 20, 2010

English
Last Wednesday. Oh, such a cloudy day. I think. Cloudy. Those winter days won't leave us alone, but I can arise the sun triumphant and proud anytime I want, because I CAN!
And still, why was last Wednesday cloudy?

Why did I have the feeling something was missing?
Sometimes... well, sometimes, no matter how much keep trying and trying to to something... it simply just won't work.
I smile to people everyday, still I rarely receive the same smile back. But I am a stubborn person and I keep smiling. I don't wanna give up. Still, as the time goes by, my conscious realizes it gets harder and harder.

I'm naive. So what?

Sometimes...
we need to receive the same medicine we're trying to cure the world with. Thursday I've realized how much I needed a.... hug! Oh, I simply needed it.
And because sometimes you never realize what you actually really need, that hug from Naty really cheered me up and regained my strength.

So, here it is a hug for everyone, if you feel like you need one.*Hugs*




Hug

Românã

Miercurea trecutã. Oh, ce zi înnoratã. Cred. Înnoratã. Zilele de iarnã care încã nu ne lasã tot înnorate sunt, dar eu fac soarele sã se arate triumfãtor si mândru oricând vreau, pentru cã pot!
Si totusi? De ce a fost înnorat miercuri?

De ce simteam cã ceva lipseste?
Uneori... uneori oricât de mult ne strãduim.. oricât de mult persistãm asupra unui lucru... nu reusim sã-l ducem la capãt.
Eu zâmbesc multor persoane, dar rar primesc acelasi gest înapoi. Si mã încãpãtânez sã mã opresc. Nu vreau sã mã dau bãtut. Dar poate cã oricât de mult vreau eu sã persist, mintea mea constientizeazã cã îmi e din ce în ce mai greu.

Stiu cã sunt naiv. Si ce?

Uneori... uneori avem nevoie sã primim aceeasi doctorie cu care noi încercãm sã vindecãm lumea. Joi, am cred cã am realizat cât de mult aveam nevoie de... o îmbrãtisare. Oh, atât de mult aveam nevoie. Si pentru cã uneori nu realizezi cât de mult ai nevoie de anumite chestii, abia sãptãmâna trecutã am realizat ce mult m-a bucurat îmbrãtisarea de la Naty.

Mersi :)

Îmbrãtisare pentru toatã lumea, dacã si voi simtiti cã aveti nevoie.


~Rob
"Paint your own Life and Live in your own world."

You Might Also Like

6 comments

Arhivă

Ce e AGK?

Am pornit AGK pe cînd aveam 15-16 ani. A trecut ceva timp de atunci și mă tot frămînt pentru că nu mă mai consider un Kiddo. Îmi plăcea enorm să scriu pe atunci. Acum mi se pare că orice aș spune au spus și alții deja, că nu transmit nimic nou. Știu că există alți adolescenți LBGT out there care habar nu au unde să înceapă să citească, să se informeze, care nu știu cu ce se mănîncă toată chestia asta, care nu au curajul încă să admită lor înșiși că sunt gay, darămite să se pregătească de coming out. Iar Another Gay Kiddo ar trebui, poate, să fie locul în care să înceapă să facă fix acest lucru. Viziunea mea de 2 ani încoace e ca AGK să fie un loc în care adolescenții să găsească răspunsuri și opinii.