Reasons I feel guilty for lately

sâmbătă, august 13, 2011

Română
Sunt lucruri la care mă gândesc, lucruri la care aspir, dar şi lucruri pentru care mă simt vinovat. Deşi poate că puteam generaliza următoarele motive pentru care mă simt vinovat, cred că fiecare din ele înseamnă ceva atât de important pentru mine încât nu le pot gândi ca un tot.  

Mă simt vinovat că nu pot fi sincer mereu.
Am întâlniri, ies cu prietenii, rămân peste noapte la cineva, ies în club. Vorbesc cu cineva. Dacă se întâmplă să fiu întrebat unde ies, cu cine ies, la cine rămân, în ce club sau cu cine mă mai duc şi cu cine vorbesc, mi se întâmplă adesea să dau un răspuns evaziv de genul cu prietenii, cu colegii, la un prieten, cu un bun prieten, cu cel mai bun prieten sau cu o colegă foarte bună. Dar mă simt vinovat mai ales că nu pot vorbi deschis cu părinţii mei sau cu prietenii mei, sau că uneori chiar trebuie să mă feresc să vorbesc despre asta.


Mă simt vinovat pentru că trebuie să pretind.
Sunt genul de persoană care are doar o singură faţă (sau ar vrea să aibe) cu oricine. Şi tocmai de aceea mă simt vinovat pentru că au fost şi vor mai fi momente în care va trebui să pretind că sunt în regulă, să pretind că nu ştiu anumite chestii, că nu-mi pasă. Adevărul e că dacă mă simt naşpa vreau să fiu lăsat să mă simt naşpa, dar dacă sunt văzut într-o astfel de stare sunt luat la întrebări, iar dacă sunt luat la întrebări trebuie să dau răspunsuri evazive pentru că *nu pot fi sincer mereu*. Dacă sunt întrebat anumite lucruri sau mi se spun anumite lucruri sunt nevoit uneori să pretind că nu ştiu/nu îmi pasă, sau că-mi pasă prea puţin, deşi îmi pasă.

Mă simt vinovat că nu mai am aceeaşi vlagă.
Deşi mai tânăr şi mai energic, acum un an şi jumătate parcă eram mult mai vesel, mult mai optimist, mult mai... inocent. Nu mi-am pierdut aceste calităţi (ei bine, poate doar inocenţa), dar parcă mi-e dor să fiu mereu activ, zâmbăreţ şi doritor să-i fac pe alţii să zâmbească.

Şi vreau pasiune.


English
There are things I think about, things I want to achieve but there are also things I feel guilty for. Maybe I could've generalized the following reasons for why I feel guilty but each of them represent something so important to me that I can't think of them as one.

I feel guilty for not being honest all the time.
I have dates, I go out with friends, I do sleepovers, go out clubbing. Talk to someone. If it happens to be asked where do I go, whom do I go with, at whom do I sleepover, whom do I go out clubbing with and so on and so forth, I often have to give vague answers like with friends, with/at a good friend, with classmates, with my best friend. But I feel guiltier when I can't openly talk to my parents or friends about things, or when I have to avoid talking about it.  

I feel guilty for having to pretend.
I am the kind of person who is the same with everyone (or would like to be). And that's why I feel guilty, because there were and there will be moments when I will have to pretend I am alright, to pretend I don't know stuff, that I don't care. Truth is that if I feel bad, I wanna be left to feel bad, cause If I'm seen feeling bad or in a bad mood I'd make people concern, and they'd ask question that I'd have to avoid giving honest answers because I can't always be honest! If I'm asked things or I'm being told stuff I sometimes have to pretend I don't already know it or that I care little, even if I do care.

I feel guilty for not being as energetic as before.
Even if I was younger and more energetic, a half and a year ago I was happier, more optimist and more... innocent. I didn't lose these qualities (well, maybe just my innocence), but I miss being an active person, a smiling one and willing to make others happy too.
And I want passion.

~Rob
"Life is to be painted upon our will."

You Might Also Like

2 comments

  1. Sincer nu stiu ce sa zic sau daca as fi in masura sa iti dau vre-un sfat...Si eu am inceput ceva ( ma refer la iesitul din dulap)...dar se pare ca nu am iesit decat cu un picior...in sensul ca nu ma feresc de prieteni sau alti necunoscuti. In schimb la lucru pretind ca as fi str8, asta din cauza ca am vazut cum vad colegii mei homosexualitatea si nu cred ca as putea face fata nesimtirii lor...Si eu m-am simtit ca curu cand am mintit, cateva zile pluteam, toata lumea ma intreba dc sunt ok....anyway cred ca cel mai bine ar fi sa vezi un terapeut. Eu asa am de gand! Kiss!

    RăspundețiȘtergere
  2. Voi vedea, mersi pentru sfat. Mă bucur să văd că încă mă citești. Mi-e dor de tine. 

    RăspundețiȘtergere

Ce e AGK?

Am pornit AGK pe cînd aveam 15-16 ani. A trecut ceva timp de atunci și mă tot frămînt pentru că nu mă mai consider un Kiddo. Îmi plăcea enorm să scriu pe atunci. Acum mi se pare că orice aș spune au spus și alții deja, că nu transmit nimic nou. Știu că există alți adolescenți LBGT out there care habar nu au unde să înceapă să citească, să se informeze, care nu știu cu ce se mănîncă toată chestia asta, care nu au curajul încă să admită lor înșiși că sunt gay, darămite să se pregătească de coming out. Iar Another Gay Kiddo ar trebui, poate, să fie locul în care să înceapă să facă fix acest lucru. Viziunea mea de 2 ani încoace e ca AGK să fie un loc în care adolescenții să găsească răspunsuri și opinii.