Am vizionat filmul pana la capat. Nu a fost nevoie de rabdare pt ca mi s-a parut foarte interesant.
Am avut rabdare sa citesc si articolul, in schimb despre comentarii nu pot sa spun acelasi lucru. Am citit doar cateva, restul chiar nu pot sa le citesc si nu pentru faptul ca multi sunt de acord cu ministrul ala, ci pentru modul denigrant, lipsit de orice urma de bun simt si demnitate, scarbos, agresiv si plin de ura in care anumite persoane sunt capabile sa isi exprime o simpla parere.
     Ma mir de cei care se mira ca multi vor sa plece din tara asta.
     Un film interesant ar fi despre cum ar arata tara asta, ce fel de relatii ar avea cu alte tari, cum ar evolua daca ar ramane aici numai genul de oameni (incuiati, nu neaparat gay/bi/lesbi) de care am amintit mai sus.
     Pacat ca "a uri" e un lucru "mai normal" decat a iubi in lumea asta.

Mă bucur că ai avut răbdarea la 3 noaptea să îl urmărești în întregime și că ți-a și plăcut. Da, ar fi interesant de gândit acest lucru și de ecranizat un astfel de film. În legătură cu tema ce e mai normal în ziua de azi, îți recomand acest articol, în cazul în care nu l-ai citit deja: http://www.darkq.net/homosexuali-si-homosexualitate/morala-crestina-si-decredibilizarea/

Voi face referire la acest scurtmetraj, ca la o imagine in oglinda a lumii in care traim. Asupra actualului subiect am reflectat o perioada suficienta de timp, si cateodata, parerea cu care ramaneam, nu era asemanatoare celei precendente. Cred insa ca, ceea ce statea la baza formarii diferitelor opinii, era identic. Eu am luat videoclipul impreuna cu articolul in care este prezentat ministrul Paul Evans Aidoo, si le-am integrat intr-un tot. Astfel consider ca indiferent de realitati,  consecintele ar fi aceleasi. Daca presupunem ca reflexia mea intr-o oglinda, ar putea reprezenta opusul meu, numai din punct de vedere al orientarii sexuale, atunci ceilalti, ar trebui sa se apropie, si sa priveasca alaturi de mine dincolo, in speranta ca vor vedea acceasi persoana, pe care in aceasta lume, fiecare o apreciaza in felul lui. Doua persoane cu orientari sexuale diferite, dar, in esenta aceleasi. Deoarece, niciunul dintre noi nu este la fel, va trebui sa mai aduc in discutie si o alta varianta, pentru a preveni eventualele reprosuri. Pentru cei care nu considera pertinenta situatia de mai sus, si prefera opusul meu din toate puncete de vedere, mai precis, un baiat heterosexual pe-o parte, dar capabil de lucruri mult mai grave in comparatie cu simplul fapt de a fi gay pe de alta parte, cred ca ar fi timpul sa isi puna anumite intrebari cu privire la ei insisi. Poate ca in momentul in care omenirea va renunta la acest sistem de clasificare a oamenilor, pe baza culorii pielii, a orientarii sexuale, a nationalitatii, s.a.m.d., refuzand prosteste sa accepte ca o fiinta umana reprezinta mult mai mult decat atat, nu cred ca vreunul dintre noi se poate numi o persoana mai buna. In mare parte, astea au fost ultimele idei, pe care mi le-am structurat pe baza acestei probleme. Am renuntat sa o mai iau in consideratie, datorita faptului ca, cu cat ma gandeam mai mult la persoanele care ma judeca direct sau indirect, cu atat mai mult aveam impresia ca si eu la randul meu le judec pentru ceea ce acestea fac. Iar sa judec pe cineva, sau mai mult, sa ajung asemenea lor, nu ar fi nici macar ultimul lucru pe care mi l-as dori in aceasta viata.