Another Gay Kiddo: iunie 2013

Scris de Robert

Povestea unui bisexual: „... iar sfârșitul — dureros.”

B. a considerat că lipsea versiunea masculină din prima parte a poveștii. După 4 ani, s-a despărțit de el, așa că, în cele ce urmează veți găsi completarea poveștii lui bisexuale, partea cu el. Repet, B. va fi prin preajmă să vă răspundă.

— Poţi iubi un bărbat?
— Nu ştiu încă, sau, ca să fiu mai cinstit, nu mai cred în asta.

Da, sigur, am fost rănit, aceeași poveste-clișeu. L-am iubit? Mai mult decât pe mine, asta-i clar. Însă la ce bun? Cine are nevoie de dragostea unui pesimist, un tip care se deconstruieș te și apoi construiește cu fiecare clipă. Nu știu dacă a meritat aceea zi de septembrie, marți 2009. Ziua în care un sex date s-a transformat într-un carusel de emoții și durere. Ziua care nu trebuia să existe în viața ;mea de bisexual fericit. Iar el, ooo, el chiar nu avea loc în lumea mea. Nu era genul, nu era momentul, nu era nimic care să îi permită să intre.

A intrat, mic și plin de emoții. M-am opus cât am putut, în definitiv era cam tot ce eu credeam că resping : superficial, aiurit, simplu, fără rotunjimi intelectuale. Sincer, după un episod romantic cu un tip, mă plictisisem îngrozitor de tare. Era prea tentant. Sexul era pasional, nebun, sărutul era sincer, atingerile erau pline.

M-a înșelat după trei luni. Și după alte două luni. Cam de vreo 11 ori. Am reacționat ca un ghiolban. L-am lovit, tare și cu sete. Doream să văd sânge, ca să spele inima mea sfărâmată pe caldarâm. Nu, nu este o scuză, am reacționat ca un cretin din lumea a treia. Regret. Însă și-a dorit să meargă mai departe. Cu tot cu înșelat. Am învățat să mă mint pe mine și să îl iubesc așa cum este. Au trecut ani, vacanțe împreună. Am devenit, o familie în trei – el, ea, eu. Fiecare cu rolul lui. Am fost fericit iubind.

Nu știu să spun te iubesc, cred că i-am spus de vreo două ori. Și lui, și ei. Știu să dăruiesc lucruri, nu cuvinte. De ce? Tocmai pentru că mă pricep la cuvinte și ele, în mintea mea, nu mai au valoare. Am preferat lucruri și fapte care stau ca martori. El și-a dorit cuvinte. Sunt „rece, pesimist și egoist”. Asta îmi spune acum, la sfârșitul unei relații de 4 ani. S-a schimbat și știam că asta se va întâmpla. Sunt neinteresant acum, banal și prea pesimist. Cuvintele mele nu mai au greutate, atingerile mele nu stârnesc emoții. Trebuie să ies din viața lui. E greu, o parte din mine moare încet. Îl urăsc și îl iubesc în același timp. Aș vrea să fie altfel. Să mă iubească. Să mă simtă. Să-i râdă sufletul atunci când mă vede. Să fie ca în aceea secundă de acum 4 ani când m-a mângâiat după prima partidă de sex. Să îmi vadă durerea și tristețea. E târziu, drumul lui s-a despărțit definitiv de linia mea.

Te iubesc și o voi face toată viața. Știu, așa zic toți îndrăgostiții. Și eu sunt unul dintre ei. Sigur, te voi uita, însă inima mea bate purtând cu ea și chipul tău. Întotdeauna.

Iar ție, iubita mea, îți cer scuze că sunt așa cum sunt. Îmi cer scuze că iubești o jumătate dintr-o inimă rănită. Ți-aș da orice și n-ar fi suficient. Iertare vouă amândurora pentru ce n-am știut să fac. Am vrut, dar poate nu am știut.

_________________________________________________

Dacă nu ați citit prima parte a poveștii, povestea cu ea, o puteți face aici: http://anothergaykiddo.blogspot.ro/2013/04/povestea-unui-bisexual-inceputul-e-greu.html

~Rob
"Life is to be painted upon our own will."

1 comments

Scris de Robert

Abominations

Cum a fost la Marșul Diversității 2013 (din presă)

Nu, n-a fost niciunul dintre noi la Marșul Diversității 2013, care a încheiat Gay Festul de anul acesta. Însă a avut grijă presa să surprindă ce era evident. Iar mai jos urmează un rezumat a ceea ce s-a întâmplat, dar mai întâi, poze.

Mai multe fotografii puteți găsi aici:

Le mak | Pollak PO Photography | Eu sunt! Tu? | Alex Ayyan | Andrei Todea

Am încercat pe cât posibil să nu includ fotografii cu fețele participanților. Dacă vă regăsiți în vreuna și doriți scoaterea ei, vă rog să mă anunțați. Credits go to the photographers.

Anul acesta focusul s-a îndreptat pe parteneriatul civil, sau după priceperea fiecăruia pe „de ce să se căsătorească și să adopte poponarii”. S-a discutat intens acest subiect, mai ales la TV, după ce proiectul de lege propus de Remus Cernea a creat vâlvă cu ceva timp în urmă. PRO TV-ul a abordat și la începutul săptămânii această temă, apoi urmând ca sâmbătă să fie prezent atât la marșul diversității cât și la cel al „normalității”.

Remarci: observați atmosfera celor două: unul zici că-i o promenadă prost colorată, dar fericită, altul zici că-i o adunătură de cruci și icoane urlătoare. Sigur că „dreptacii” nu au nimic cu homosexualii, doar d-aia sunt acolo și urlă ca niște hiene. Ei au ceva cu faptul că pruncii lor pe care îi iubesc atât de mult sunt în pericol. Mai multe informații despre cine sunt ei, aici.

Urmează un clip al celor de la HotNews, cu muzică and stuff de la fața locului. Destul de colorat, zic eu. Tanti travestita înaltă, vezi să nu răcești la ovare, fată. (glumesc!)

Multă lume a părut să aibă probleme cu restricțiile de circulație, care sunt foarte frecvente pe Kiseleff (în fiecare weekend e închis pentru sport), dar na, tot gayii aduc apocalipsa și d-aia merge rău în țara asta, că există doar un singur bulevard care dă în Victoriei dinspre Arcul de Triumf.

La Antene, Florin Buhuceanu, Remus Cernea, un preot și Dinu C. Giurescu duc împreună cu un moderator cam hahaleră o discuție parcă inutilă. Afirmație juste:

„România nu e pregătită de căsătoria gay și adopții, însă e pregătită de discuție pentru parteneriatul civil.”

Din partea domnului Giurescu, pe care-l respect și de la care aveam anumite așteptări, chiar nu mă așteptam la afirmații de genul „dezbaterea merge mult prea departe, pornind de la o opțiune strict personală [...] și făcând din asta o chestiune care depășește cu mult...” sau preocuparea lui legată de sărăcia românului. Păi domnule Giurescu, de ce ați acceptat invitația la această emisiune, dacă pe dvs. vă interesează de ce e România săracă? Vă pomeniți că aveți și soluții, că toată lumea e băgătoare de seamă mai nou, toate lumea are o opinie și e musai să o zici la TV (vezi părerea lui Hașotti).

De prostălăul ăla cu „urâciunile în fața lui Dumnezeu” nu am ce zice. Nu vorbesc cu și despre proști, oricum dialogul cu el este imposibil, el vrea să ne salveze pe toți de iad, de parcă nu are alte treburi ortodoxe de făcut. (P.S. Doamne, tu-l auzi pe fi-tu cum folosește știința în favoarea lui în argumente stupide, dar o neagă când nu-i convine? Ia trăznește-l puțin, că ăsta mâine-poimâine se duce la atei, iar tu nu-l vei mai primi în împărăția ta!)

Pollak Po Photography

Apoi știrea antenei 3 cu privire la Marș zice că oamenii erau îmbrăcați cu „rochii care mai de care mai extravagante și costume cât mai deochiate” în timp ce toate celelalte televiziuni au zis că anul acesta lumea a fost mai puțin costumată, parada mai lipsită „de culoare”.

Le mak

Mă bucur că după restructurare și reorganizare ACCEPT-ul a adoptat o poziție mult mai realistă față de poziția comunității și căsătorie. Mesajul, zic eu, a fost destul de clar, însă nimeni nu l-a ascultat. Parteneriatul civil este o opțiune de luat în discuție momentan, căsătoria nu. Familiile sunt de mai multe feluri! Parteneriatul civil nu este DOAR pentru homosexuali. Chiar nu înțelege nimeni chestia asta?

Prima TV a.k.a Melania Medeleanu o ține cam în aceeași tonalitate cu antena3, editorii știrilor ăstora nu prea înțeleg ce-i aia parteneriat civil și care-i diferența între asta și căsătoria gay. Cu toate acestea, am observat la aceștia un reportaj mai obiectiv. http://www.primatv.ro/stiri-focus/festivalul-diversitatii.html

Pe Think Outside the Box observ un articol tragi-comic despre experiența unui Pride anterior și cel de anul ăsta.

Iar pe Academia Catavencu se zice că „... până la urmă, Parada Gay a fost un marș al toleranților. Asta pentru că au fost mai mulți heterosexuali toleranți la manifestare decât homosexuali, lesbiene etc. ” Citiți continuarea aici: http://www.academiacatavencu.info/actualitate/foto-cum-a-fost-la-gay-pride-2013-in-bucuresti.html

Iar ca să închei acest articol și să mă joc de-a râsul plânsul, pe Cațavencii găsim, pe de altă parte, niște bancuri despre ce cred politicienii despre homosexuali:

Crin Antonescu: Să te culci cu un bărbat nu mi se pare așa de grav. Important e să nu sforăie.

Dan Voiculescu: Familia nu e chiar atît de importantă. Eu, spre exemplu, dacă nu aveam familie pe care s-o torn la Securitate, poate nu deveneam atît de jegos.

Eba: Din cauză că homosexualii fac sex se topește gheața la Pol. Vă mulțumesc pentru intervenție și că nu mi-ați tăiat microfonul.

Emil Boc: Sînt împotriva căsătoriilor între persoane de același sex cît mine.

Traian Băsescu: V-am mai zis: ce se întîmplă pe vapor, rămîne pe vapor.

~Rob
"Life is to be painted upon our own will."

2 comments

Scris de Robert

Your daily cup of tea

Gânduri la începutul verii

Uite că încet, încet vara a venit, școala ar trebui să se termine, dar nu o face... temperaturile cresc, sau ar trebui... și deja a trecut mai mult de o săptămână din luna iunie.

Luna mai a fost foarte obositoare pentru mine, foarte... antrenantă, dacă pot spune așa. Nu am crezut că o să ajung vreodată să cred că o să îți fie dor de momentele în care te plictiseai. Am avut teze, am dat în medie vreo patru teste pe săptămână ș.a.m.d. Și tocmai când bariera de 1 iunie, care părea impenetrabilă, a fost trecută și speranța că totul s-ar putea relaxa... am realiză că totul a fost doar un miraj. Mai e un test la mate, unul la fizică, altul la info și încă vreo două la română... exact la materiile cele mai... romantice.

Ca orice adolescent care se crede normal... și aici nu mă refer la sexualitate, ci la faptul că uneori sunt dus cu capul, abia aștept vara... să pot lâncezi la soare și în toamnă să mi se spună că mă trag din ceva trib de beduini, dar mai e până atunci. Între timp mă topește sentimentul că am atâta iubire în mine și nu am cui să i-o ofer... da, știu sună cheesy, nu știu dacă se aplică și vouă, dar uneori simt asta... iese la iveală romanticul din mine.

A mai trecut un Gay Fest, aștept să-mi povestiți cum a fost. Cel mai mult pot să spun că m-ar fi interesat raftul LGBT de la Cărturești, să-mi scrieți și voi în comentarii ce ați văzut interesant pe-acolo. Și, pentru că Gay Festul nu poate fi complete fără puțin fascism ascuns în spatele steagurilor verzi și a crucilor celtice, am observat că „prea iubita” mea Noua Dreaptă și-a făcut din nou de cap sâmbătă dimineață. Oricum, nici nu vreau să intru în subiectul ăsta, fiindcă am făcut greșeala de a intra pe site-ul lor... ce pot spune... creierul meu a primit blue screen și a trebuit să mă restartez...

Între timp, îmi cer scuze pentru absență; mai sunt două săptămâni în care dira vrea să facă tot posibilul ca să stoarcă viața din noi. Ea, din toată clasa, și Poliția Rutieră, miercurea asta și cea viitoare, așa că urați-mi noroc.

~Ovi

"Life is to be painted upon our own will."

3 comments

Scris de Ovi

Sweetened milk

Care e diferența între a te îndrăgosti și a iubi

Ce înseamnă să te îndrăgostești? Dar să iubești? Care e diferența dintre cele două?

Îndrăgostirea

Spre deosebire de dragoste, sentimentul îndrăgostirii nu este un act conștient. Știm acest lucru pentru că oricât de mult ne-am dori să ne îndrăgostim de cineva, acest lucru nu se poate la comandă. Pe de altă parte, se poate mai curând nici să nu dorim acest lucru când el se manifestă. De obicei ne îndrăgostim într-un moment nepotrivit și de cine nu trebuie.

Îndrăgostirea nu este iubire adevarată, pentru că nu presupune efort. Tot ceea ce facem, aflați în starea euforică de îndrăgostire, presupune foarte puțină disciplină sau niciun discernământ sau efort conștient din partea noastră. Totul ni se pare facil și firesc în această perioadă, inclusiv faptul că trebuie să dedicăm mai mult timp cunoașterii celeilalte persoane, să ne aranjăm pentru a impresiona etc.

Cel care este „îndrăgostit” nu e cu adevărat interesat în progresul personal al celuilalt. În momentul în care ne îndrăgostim, singurul scop pe care îl avem în minte este să punem capăt singurătății noastre prin relație (sau căsătorie). Experiența îndrăgostirii nu se concentrează asupra propriului progres sau al celeilalte persoane. Ne dă impresia că l-am obținut deja, tocmai prin reușita îndrăgostirii.

Adevărata iubire

Adevărata iubire este o contopire a obsesiei cu raționamentul, a afectivității cu rațiunea; aceasta presupune un act de voință și disciplină, concentrând scopurile către progresul personal al ambilor parteneri, presupune efort și disciplină. Este alegerea de a investi energie într-un efort depus în avantajul celuilalt, știind că cealaltă persoană este îmbogățită prin efortul tău, și tu vei avea o satisfacție – satisfacția de a fi iubit cu adevărat pe cineva. Asta nu presupune euforia experienței „îndrăgostirii”. De fapt, adevărata dragoste nu poate începe până ce „îndrăgostirea” n-a ajuns la final.

Marile povești de dragoste înfățișate de scriitori în operele lor(Tristan si Isolda, Romeo si Julieta, Orfeu si Euridice) și de actori în filme sunt doar niște mituri în care este prezentată îndrăgostirea, nu dragostea adevărată. Dacă Romeo și Julieta nu aveau interdicția iubirii lor, oare ne mai captiva așa de mult povestea lor dacă s-ar fi terminat în bucătărie cu o Julieta plină de nervi pentru că Romeo al ei nu o ajuta la curățatul cartofilor? Sau dacă Romeo venea târziu acasă după o berică cu băieții? Sau cu un Romeo sătul de cicălelile consoartei? Multe filme care înfățișează relațiile au un final fericit, de cele mai multe ori cu cei doi care își pun pirostriile. Dar filmul nu mai arată ce se întâmplă după nuntă, cum reușesc cei doi să se înțeleagă, să se adapteze unul la nevoile celuilalt, să negocieze relația, să colaboreze, să comunice.

Și atunci ce este iubirea, dacă cele de mai sus nu arată iubirea…?

Iluzia îndrăgostirii

De multe ori, în cuplurile reale, îndrăgostirea de la început piere după 3 ani. La început, aceasta ne „orbește”, făcându-ne să vedem doar ceea ce dorim să vedem la celălalt. Astfel, nu vedem defecte, vulnerabilități, slăbiciuni… Îndrăgostirea nu ne ajută să alegem conștient o persoană. Ne farmecă, dar ne înșală. Nu înseamnă că, după ce dragostea dispare, nu putem alege conștient să avem o relație cu acea persoană.

Așa că mai de grabă am putea spune că e corect că nu alegem de cine ne îndrăgostim, dar alegem pe cine să iubim, căci dragostea este mai mult un produs al persoanelor implicate, o decizie conștientă și responsabilă, stropită cu răbdare, efort, empatie, perseverență, tandrețe, comunicare și înțelegere.

Ce nu este iubirea?

Iubirea NU este doar atracție. „Te iubesc pe tine, mai mult decât pe oricine altcineva”. Traducere? „Sunt atras/ă de tine mai mult decât de altcineva”. Ceea ce este atracție întotdeauna se sfârșește! Dacă te supui atracției, urmează primirea satisfacției. Și după satisfacție… epuizarea, apoi teama, gelozia, posesivitatea, frica de a nu pierde.

Iubirea NU e dependență! Depindem de altcineva că să fim fericiți? Cineva atunci are puterea de a decide asupra noastră: dacă să fim fericiți sau nu!

Iubirea NU înseamnă să ne alinăm singurătatea noastră. Oamenii fug de singurătate, și au tendința de a umple acel gol cu ceva. De fapt, oamenii fug de ei… Tot ceea ce alergăm să găsim și tot ceea ce căutăm de-a lungul vieții noastre pe pământ există deja… în noi.

Iubirea NU este un târg. Când iubești nu aștepți nimic în schimb pentru sentimentele tale. Liviu Rebreanu spunea că „Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubești. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc” (Jar).

Deci ce înseamnă a te îndrăgosti?

A te îndrăgosti este exact opusul iubirii. Atunci când te îndrăgostești, întotdeauna există un sentiment foarte puternic (pozitiv sau negativ) care te face să nu mai vezi! Când ne îndrăgostim suntem orbi. Proiectăm asupra celuilalt toate nevoile noastre. Vrem ca celălalt să ne facă să nu ne mai simțim singuri, să ne acorde atenția pe care credem că o merităm, afecțiunea de care care credem că avem nevoie. Îndrăgostirea este un sentiment egoist. Îndrăgostirea produce atașament. Îndrăgostirea este inconștientă.

Așa că data viitoare aveți impresia că iubiți și ați vrea să fiți iubit, întrebați-vă la ce stadiu sunteți? Sunteți îndrăgostit sau gata să iubiți?

Surse: 1 | 2 | 3 | 4

~Rob
"Life is to be painted upon our own will."

No comments

Scris de Robert

Pages

Cum să-ți scoți prietenul din dulap cu forța

Povestea unui bisexual: „... iar sfârșitul — dureros.”

Cum a fost la Marșul Diversității 2013 (din presă)

Gânduri la începutul verii

Care e diferența între a te îndrăgosti și a iubi

Pune o întrebare

Categorii

Ce citesc alții

Ce-am scris recent

Arhivă

Categorii

Ce e AGK?