Povestea unui bisexual: „... iar sfârșitul — dureros.”

miercuri, iunie 12, 2013

B. a considerat că lipsea versiunea masculină din prima parte a poveștii. După 4 ani, s-a despărțit de el, așa că, în cele ce urmează veți găsi completarea poveștii lui bisexuale, partea cu el. Repet, B. va fi prin preajmă să vă răspundă.


— Poţi iubi un bărbat?
— Nu ştiu încă, sau, ca să fiu mai cinstit, nu mai cred în asta.

Da, sigur, am fost rănit, aceeași poveste-clișeu. L-am iubit? Mai mult decât pe mine, asta-i clar. Însă la ce bun? Cine are nevoie de dragostea unui pesimist, un tip care se deconstruieș te și apoi construiește cu fiecare clipă. Nu știu dacă a meritat aceea zi de septembrie, marți 2009. Ziua în care un sex date s-a transformat într-un carusel de emoții și durere. Ziua care nu trebuia să existe în viața ;mea de bisexual fericit. Iar el, ooo, el chiar nu avea loc în lumea mea. Nu era genul, nu era momentul, nu era nimic care să îi permită să intre.

A intrat, mic și plin de emoții. M-am opus cât am putut, în definitiv era cam tot ce eu credeam că resping : superficial, aiurit, simplu, fără rotunjimi intelectuale. Sincer, după un episod romantic cu un tip, mă plictisisem îngrozitor de tare. Era prea tentant. Sexul era pasional, nebun, sărutul era sincer, atingerile erau pline.

M-a înșelat după trei luni. Și după alte două luni. Cam de vreo 11 ori. Am reacționat ca un ghiolban. L-am lovit, tare și cu sete. Doream să văd sânge, ca să spele inima mea sfărâmată pe caldarâm. Nu, nu este o scuză, am reacționat ca un cretin din lumea a treia. Regret. Însă și-a dorit să meargă mai departe. Cu tot cu înșelat. Am învățat să mă mint pe mine și să îl iubesc așa cum este. Au trecut ani, vacanțe împreună. Am devenit, o familie în trei – el, ea, eu. Fiecare cu rolul lui. Am fost fericit iubind.

Nu știu să spun te iubesc, cred că i-am spus de vreo două ori. Și lui, și ei. Știu să dăruiesc lucruri, nu cuvinte. De ce? Tocmai pentru că mă pricep la cuvinte și ele, în mintea mea, nu mai au valoare. Am preferat lucruri și fapte care stau ca martori. El și-a dorit cuvinte. Sunt „rece, pesimist și egoist”. Asta îmi spune acum, la sfârșitul unei relații de 4 ani. S-a schimbat și știam că asta se va întâmpla. Sunt neinteresant acum, banal și prea pesimist. Cuvintele mele nu mai au greutate, atingerile mele nu stârnesc emoții. Trebuie să ies din viața lui. E greu, o parte din mine moare încet. Îl urăsc și îl iubesc în același timp. Aș vrea să fie altfel. Să mă iubească. Să mă simtă. Să-i râdă sufletul atunci când mă vede. Să fie ca în aceea secundă de acum 4 ani când m-a mângâiat după prima partidă de sex. Să îmi vadă durerea și tristețea. E târziu, drumul lui s-a despărțit definitiv de linia mea.

Te iubesc și o voi face toată viața. Știu, așa zic toți îndrăgostiții. Și eu sunt unul dintre ei. Sigur, te voi uita, însă inima mea bate purtând cu ea și chipul tău. Întotdeauna.

Iar ție, iubita mea, îți cer scuze că sunt așa cum sunt. Îmi cer scuze că iubești o jumătate dintr-o inimă rănită. Ți-aș da orice și n-ar fi suficient. Iertare vouă amândurora pentru ce n-am știut să fac. Am vrut, dar poate nu am știut.


_________________________________________________

Dacă nu ați citit prima parte a poveștii, povestea cu ea, o puteți face aici: http://anothergaykiddo.blogspot.ro/2013/04/povestea-unui-bisexual-inceputul-e-greu.html

~Rob
"Life is to be painted upon our own will."

You Might Also Like

1 comments

  1. George Marius B.14 iulie 2013, 04:13

    Singurul lucru ce mi-a venit in cap dupa ce am citit aceasta povestioara au fost vorbele unui om absolut genial:

    "Oricat de dureroase ar fi experientele iubirii, patrunde in iubire fara sa eziti, pentru ca, daca o eviti - asa cum fac majoritatea oamenilor -, vei ramane blocat in ego. Atunci viata nu iti va mai fi un pelerinaj, nu va mai fi un rau care curge spre ocean, ci va deveni o mlastina."

    Osho

    RăspundețiȘtergere

Ce e AGK?

Am pornit AGK pe cînd aveam 15-16 ani. A trecut ceva timp de atunci și mă tot frămînt pentru că nu mă mai consider un Kiddo. Îmi plăcea enorm să scriu pe atunci. Acum mi se pare că orice aș spune au spus și alții deja, că nu transmit nimic nou. Știu că există alți adolescenți LBGT out there care habar nu au unde să înceapă să citească, să se informeze, care nu știu cu ce se mănîncă toată chestia asta, care nu au curajul încă să admită lor înșiși că sunt gay, darămite să se pregătească de coming out. Iar Another Gay Kiddo ar trebui, poate, să fie locul în care să înceapă să facă fix acest lucru. Viziunea mea de 2 ani încoace e ca AGK să fie un loc în care adolescenții să găsească răspunsuri și opinii.