Ceea ce eu simt față de actul în sine de a spera nu este un acord absolut cu principiul din spate -pe care în definitiv îl percep ca fiind contraproductiv-, dar mai degrabă o admirație, o fascinație, precum cea a analiștilor politici față de ceea ce se întâmplă acum în Orientul Mijlociu. Eu unul nu sper foarte des, în timp am învățat să nu o fac, m-am educat în acest sens și poate astfel mi-am suprimat o parte din latura-mi umană. Am sperat de cele mai multe ori în afectivitate, am crezut cu ardoare că ceea ce eu îmi doream se va concretiza, dar niciodată acest lucru nu s-a întâmplat. Câteodată am sperat, poate visat la un univers mai bun pentru mine, la o lume nouă, numai a mea, dar nu am gasit-o, sperând însă m-am amăgit. Am crezut și sperat în bunătatea și compasiunea umană și în unele instanțe am fost dezamăgit.

Cu acestea spuse am să spun povestea primei mele experiențe sexuale -lui am să-i spun Mihai aici. Eu aveam 18 ani, iar el avea 28, o diferență de 10 ani între noi. L-am cunoscut pe Tinder, într-un context care, la momentul respectiv, mi s-a părut hilar. Mi-a spus că niște prieteni i-au făcut o glumă și i-au instalat aplicația. Nu știa cu ce se mănâncă, că este un “dating website”, sau că i-a fost setată și funcția de “interested in men”. Astfel am aflat că Mihai este straight, i-am spus că eu sunt gay, lucru la care a reacționat hazliu spunându-mi că “la telefon nu părea”, dar că nu-i homofob. A fost primul tip care nu m-a facut să-mi doresc ceva mai mult decât o prietenie, în ciuda faptului că arată foarte bine, este amuzant, sociabil și inteligent. Mihai este amicul cu care ieși la o bere, te distrezi, faci glume (caterincă mai precis), mai golănaș el de felul lui. Am vorbit cu el mult până seara târziu. Avea niște probleme la monetul respectiv și cred că simțea nevoia să vorbească cu un necunoscut, cineva care să-l rupă de realitate și să-l ducă într-una nouă. 

Prima dată trebuia să ne vedem la o cafea, am anulat, pentru că nu aveam bani în ziua aceea, dar lui i-am spus că “am de învățat”. Ne-am văzut după pe lângă casă, în cartierul meu. Am fumat o țigară am vorbit despre o mulțime de chestii, i-am zis lucruri amuzante din viața mea și el la fel. Și acum țin minte că atunci a făcut o remarcă cel puțin bizară. “Ce curvă ești te-ai dat acum cu pafum.” râzând după. Am crezut că insinua că mi-am dorit să-l impresionez, lucru neadevărat, așa că l-am lămurit că pur și simplu folosesc un parfum de calitate.

A doua oară am mers eu la el acasă, fără a-mi pune problema că la ora opt mă duc la un tip acasă să ne vedem (cât de naiv puteam să fiu). Similar cu întâlnirea de la mine din cartier am stat la taclale râzând destul de mult. Atunci țin minte că i-am zis eu ceva de genul “mă doare în cur”, iar el glumind mi-a zis “care cur?”. Ne-am amuzat foarte tare amândoi. 

Ușor, usor deveneam dependent de Mihai, de discuțiile noastre, de râsul lui. Undeva în subconștient SPERAM că ceva se va întâmpla, însă mai degrabă îmi doream o prietenie, știam că orice ar fi fost mai mult decât o prietenie ar fi dus, mai devreme sau mai târziu, la a-l pierde. Nu-mi doream asta aveam nevoie de el, indiferent în ce formă, îl voiam lângă mine.

Ne-am mai văzut de atunci, dar despre acest lucru am să vă povestec într-o postare viitoare. :P

-IMLFL

"Live the miracle!'