Aproape un an a trecut de la ultima postare și iată-mă că scriu din simplul motiv că mi-a comentat o persoană întrebîndu-mă de ce, doamne iartă-mă, nu mai scriu. Nu mai scriu pentru că... mi-e lene, nu am timp, nu știu despre ce să scriu, nu știu pe cine interesează și nici dacă mai sunt relevant.

Am fost astă iarnă acasă cu mister M. Nu știu dacă am mai folosit litera asta pînă acum. Oricum, e un nou M. Nou de vreo 7 luni așa... e din America de Sud și e simpatic tare. L-am prezentat și prietenilor mei, cică e fain. Așa zic și eu... În mare, acasă a fost... relaxant. A trăit pe propria piele cum e să îl ningă. Se jură că nu știe cum de sunt în viață la ce ger e în România. I-am zis că inevitabil te adaptezi, nu toată lumea vine din zona ecuatorului. Urmează să merg și eu pe la el prin țară cîndva, poate la anul. I-am arătat Brașovul, am urcat pe munte, s-a îndrăgostit de ciorbele bunicii mele și lu' tata îi place de el. Dacă vreți mai multe detalii despre el și noi, spuneți și mai scriu.

Între timp - termin anul doi de facultate. Cu note foarte bune chiar. Sunt destul de mulțumit de prestanța mea. Am fost în Amsterdam și m-am îndrăgostit de acest oraș minunat. Nu am fost singur, sper că nu vă imaginați altfel, dar ideea rămâne. Arhitectura superbă, un sentiment de acasă, canalurile sunt incredibil de frumoase - un oraș viu și plin de tot, de libertate, de dorință, de multe. Recomand.

Am fost și la Paris, am fost și în turnul Eiffel, și pe Arcul lor de Triumf (e frumi de acolo de sos). Însă Parisul îmi pare cam tristuț, un fel de București, numai că Bucureștiul nu e chiar așa scump și aere. Sau Bucureștiul să fie un fel de Paris? În orice caz, Parisul a fost oposul Amsterdamului - parizienii foarte ostili, un sentiment de nesiguranță care plutea în jur și prețuri cam mari.

Chestii de notat despre mine:

• Mai puțină viață de noapte în ultimul an (că nu simt nevoia și nu am cu cine, M este mai nesociabil de fel)
• Mai multă viață de cuplu (și chiar nu mă deranjează, sentimentul este incredibil)
• Stabilitate emoțională și psihică, deși pe alocuri plin de zile stresante
• Încă puțin nemulțumit de cum arăt, dar am ajuns la concluzia că există persoane pentru care eu sunt „genul lor”, deci nu mă mai zbat atît
• Am făcut 20 de ani acum 8 luni și m-am simțit ca dracu' cînd am schimbat prefixul, dar între timp mi-am mai revenit
• Am fumat pentru prima dată iarbă și a fost o experiență foarte interesantă (și nu, nu am fumat iarbă în Amsterdam)
• Cu fostul mai vorbesc din an în paște, căci, după cum am stabilit anul trecut, am rupt legătura cu el. Ne-am văzut cînd am fost acasă astă iarnă, dar nu m-a impresionat cu nimic. Sper să o ducă bine, e băiat deștept și merită. Dar cale de-ntoarcere nu mai există.
• Cu fostul amant mai vorbesc rar pe Facebook, dar și el e din trecut. Sper să ajungă bine.
• Cu spaniolul vorbesc aproape odată la 4 luni -  s-a întors la exul lui, care a venit și el în UK ca să lucreze, din ce-am văzut pe FB petrec mult timp împreună, probabil e destul de patetic să se fi și cuplat iar. Ne-am întîlnit o dată cînd eu mergeam la facultă și el la Tesco (= supermarket) și a rămas să ne vedem la o cafea. Am tras eu de el să ne vedem într-un weekend și nu s-a obosit să vină. Mi-a răspuns după vreo două zile că a dormit tîrziu și că atunci cînd l-am sunat nu și-a găsit telefonul care era mort de zile întregi și căzut pe sub pat cică. Adevărul el îl știe - mai ales că știu că minte. Am mai pierdut și o oră așteptând.
• Era un plan să mă mut la Londra, dar încă nu e sigur ce se va întîmpla. Voi vedea în viitor.

În rest - deși acum „sunt” de 20 de ani, în suflet tot un Kiddo am rămas.