Salut lume,

Da, știu că nu am mai scris demult. Nici nu mai sunt un kiddo acum. De fapt cred că de asta n-am mai scris, cred că nu mă mai încadrez în categoria adolecenților... oricît de mult aș vrea să zic eu că înăuntru încă sunt un adolescent. Mi-e teamă că dacă aș scrie acum despre ce mi se întîmplă voi nu v-ați putea regăsi sau nu ați putea empatiza cu ceea ce scriu. De aia de multe ori m-am gîndit să deschid un alt blog. Dar nu vreau să vă pierd...

Dacă sunt persoane printre voi care doresc să mi se alăture și să scrie din întâmplările și sentimentele lor, dar și lecțiile pe care le-au învățat cu timpul din aceste trăiri, atunci dați-mi un mesaj.

Da, voi începe să scriu din nou. Pentru asta ar trebui să îi mulțumiți lui C. Cred că am găsit metodă prin care poți să și scriu să și fac des. Haideți să vă fac un update.

Vă scriu din Manchester, aproape am terminat facultatea.

De ce apune soarele? Ca să pun eu întrebări tîmpite.

În ultimele două luni am reușit să îmi pun viața mea la punct cam din toate privințele. Și să fiu mulțumit cu cine sunt, ce fac și ce vreau de la mine, dar și de la ceilalți. Nu am o rețetp anume pe care v-o pot da, pot doar să vă spun că au fost patru ani în care am învățat lucruri, am făcut multe greșeli, am călătorit, am iubit, m-am îndrăgostit, am suferit și am înșelat. M-am și înșelat. Poate voi scrie despre fiecare dintre acestea în viitor.

Însă după cum am spus am reușit să-mi pun viața la punct. Cam din toate perspectivele. Iar asta include și coming outul față de familia mea.

Cam ăsta este update-ul. Promit să revin curând.