Discussing gays with my sister

luni, mai 23, 2011

Română
Am promis că revin cu detalii din viața mea și iată-mă. Încerc acum să-mi aduc aminte scena pentru a fi destul de clar.

Eram în seara de Paște alături de sora mea de 13 (aproape 14) ani, când lumea se întorcea de la unitățile de iluminare a maselor (a se citi biserici), iar în drum spre casă, am mers prin parc, pentru a face ca timpul să treacă mai repede.

La un moment dat, zărind un grup de băieți în față, aceasta exclamă cu un ton destul de încet, dar pe cât de încet pe atât de dezgustat: „Gay!!!”. Auzind, am întrebat-o, „Ce ai spus?”. După ce-mi repetă cu aceeași stigmatizare cuvântul, o întreb dacă știe ce înseamnă ce a zis. Încearcă să ocolească răspunsul, „De ce, tu nu știi?”. „Ba da, dar vreau să știu ce crezi tu că înseamnă.” Aceasta îmi răspunde apoi că gay înseamnă „băieți cărora nu le plac fetele”. Deși parțial adevărat, mi-am permis să o corectez, ca să îndrept lumina din care privea, aceea în care fetele erau victimele spre „Nu, gay înseamnă băieți cărora le plac băieții.” A fost de acord cu explicația mea. Am continuat apoi, întrebând-o de unde știe că este gay. Aparent, unul dintre ei îi fusese coleg și le spusese. (Side note: Mi se pare mie sau totul e mai precoce these days?)

În final am vrut să văd de ce a folosit cuvântul cu un ton atât de stigmatizant. „De ce ai spus-o totuși astfel?”. „Pentru că e ciudat...”, îmi răspunse ea. „Ciudat din ce punct de vedere? Eu aș spune că este doar diferit.” Desigur că mi-a invocat religia și desigur că am continuat cu „Păi știi, în Biblie sunt multe alte lucruri condamnate care azi sunt acceptate. De exemplu carnea de porc, sau tăiatul părului, sau divorțul, sau avortul. Doar pentru că o mare majoritate alege să creadă în aceste lucruri, nu înseamnă că trebuie să o faci și tu. E bine să gândești pentru tine.” De aici nu-mi mai aduc aminte foarte multe. Știu însă că i-am cerut să nu-i lase pe alții să-i impună și ei concepțiile lor. Nu, nu am încercat să pun gayii într-o lumină bună, doar să-i ofer șansa să vadă și o altă părere în afară de cea pe care o primește oricum din partea societății.

De ce?! Pentru că fiind acolo, ca frate, nu ca gay, m-am simțit nevoit să nu o las pe sora mea mai mică să urmeze orbește o societate care dictează practic valorile eticii și valorile morale.
Și mai ales să-i deschid orizontul de gândire dincolo de o Biblie și un Dumnezeu care nu ne garantează nimic, către o viață care merită trăită cu o mulțumire de sine, nu cu o ură față de ceilalți semeni ai noștrii.


English
I promised I will be back with more details from my life so here I am. I am now trying to remember the scene in order to expose it properly.

It was the Easter Eve Night and I was out in town with my sister of 13 (almost 14) years old after attending church to receive the light, and on our way home, we decided to take a detour in the park to make the time pass by easier.

Suddenly, seeing a group of boys in front of us, she said with a quiet, yet disgusted tone “Gays!”. I heard that and asked her to repeat. She did repeat with the same stigma she previously said it. I then asked her if she knows what that means. Trying to avoid the answer she asked me if I do not know. “I do know what it means but I want to know what you think it means.” And then she replied “It means boys who don’t like girls.” Even if partially true, I decided to let myself correct her point of view where the girls are the victim to where the light is neutral. “No, it means boys who like other boys.” She agreed on my explanation. We then continued with me asking her how does she know anyone in that group is gay. Apparently, one of them was one of her ex classmates and he told them. (Side note: Is it just me or things – like coming out – seem to happen way sooner these days?)

In the end I wanted to know why did she use the word with such a stigma and I asked her that. She replied that “It is weird…”. “What do you mean by weird? I’d rather say it is different.” Of course she came up with religion and of course I came up with some arguments. “Well you know, the Bible also condemns other stuff like pork, cutting your hair, divorce, abortions that are nowadays accepted. Just because the majority chooses to believe in these things, doesn’t mean you also have to. It is better to think for your own.” From this point I can’t remember much. I know, though, that I asked her not to let others tattoo their concepts on her mind. Nu, I didn’t want to present the gays in a better light, just to offer her the chance to see another opinion than the one she gets anyway from the society.

Why? Because being there, as a brother, not as a gay, I felt I had to not let my younger sister follow a society that dictates the moral and ethical values.
And especially to open her perspective of thinking outside a Bible and a God that do not guarantee anything, in order to let her live a life that’s worth to be lived in gratitude with yourself and others, and not in hate towards our fellows.


~Rob
"Life is to be painted upon our will."

You Might Also Like

12 comments

  1. pana acum nu ai avut curajul sa le spui alor tai de orientarea ta sexuala? 

    RăspundețiȘtergere
  2. Alis, nu e vorba numai de curaj. Eu am curajul să le spun, dar îmi pot oare permite să trăiesc după cu stresul că îmi urmăresc fiecare mișcare? Că mă bănuiesc de orice lucru pe care nu l-am făcut? Dacă va fi mai rău? Mama cred că va înțelege, dar tata are autoritatea în casă. Și deși nu suntem o familie foarte religioasă, nu cred că tatei i-ar plăcea să audă de fi-su că-i gay. 

    Prefer să aștept până când îmi voi permite să nu mai depind de ei (căci abia am 17 ani!), în timp ce mă bucur de toată libertatea. Părinții mei nu sunt restrictivi, eu fiind un copil ascultător, educat și cu bun simț. =) 

    RăspundețiȘtergere
  3.  “Patience is waiting. Not passively waiting. That is laziness. But to keep going when the going is hard and slow - that is patience.”
    and yeah you are a great kid :)

    RăspundețiȘtergere
  4.  Îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase =) You are a great person as well!

    RăspundețiȘtergere
  5. Bun; bine ai facut ca ai incercat sa ii spui fetei ce si cum in asa fel incat sa nu mai fie ghidata gresit de normele societatii.
    DAR: Dumnezeu garanteaza multe! La fel ca si Biblia. Si anume garanteaza iubire, egalitate, iertare!  Si hai sa iti spun ceva: in Biblie nu scrie nicaieri negru pe alb ca homosexualitatea este condamnata. Asta este doar o interpretare adusa de homofobi episodului Sodoma si Gomora.
    Nu Dumnezeu care ne iubeste (caci suntem creatia si fii Sai), si nu Biblia reprezinta problema! Ar fi ridicol sa crezi asa ceva.
    Oamenii care interpreteaza dupa propriile temeri si frici nocturne sunt problema!
    Nu exista nicaieri o porunca ce spune: "Thou shalt not suck cock!". Intelegi? Dumnezeu ESTE  iubire. E dragoste!
    Oamenii sunt aia care ignora total spusele Evangheliilor, si, sub masca mistica a noii drepte arunca cu bolovani, sparg capete si isi umfla animalic narile... "crestineste"! Interpretarea, ce sa-i faci!?

    RăspundețiȘtergere
  6. Păi, Kiddo, tocmai aici e curajul -- sau frica. Dacă ți-e frică, nu ți-e frică să spui, ci ți-e frică de consecințe. Asta e pasul cel mai greu.

    La comingout și eu am avut la început impresia că sînt observat tot timpul, și n-a fost deloc plăcut. Vestea cea bună este că urmează o fază în care te simți foarte bine, ești mîndru de tine, eventual euforic, și nu-ți mai pasă dacă te observă cineva. Uite, citește asta, e un text bun, scris de Muumipeikko pentru pinKpong: http://pinkpong.gramo.ro/wiki/tiki-index.php?page=Comingout

    Altfel, poate ai citit că acum o săptămînă m-am căsătorit cu domnu' Inginer. Despre plimbarea prin oraș și reacțiile de care am avut parte o să scriu în articolele următoare. Altceva: Chiar acum o oră, la masa de prînz, am aflat cum se răspîndește vestea prin institut. Nu e o surpriză, dar recunosc că mă cam ia cu fiori cînd mă gîndesc. Rămîne de văzut...

    Înțeleg că ai o relație bună cu sora ta. Tocmai de-asta ar fi fost bine să-i spui, ar fi înțeles mult mai bine, chiar dacă la început ar fi fost puțin dezorientată. Asociația tip fain -- tip gay s-ar fi făcut mai ușor. Apoi, fetele/femeile acceptă în general mai ușor homosexualitatea unui bărbat.

    Apoi, cred că ar fi bine ca părinții tăi să afle de la tine, și nu de la alții. Ar fi o dovadă de respect și prețuire din partea ta ca ei să fie primii cu care vorbești despre asta. Chiar dacă gestul în sine e greu de făcut, ceea ce probabil că e destul de ușor ar fi să vorbești cu tatăl tău despre asta într-un moment de liniște și intimitate, făcîndu-l să înțeleagă că tocmai respectul și prețuirea ta sînt motivul sincerității. La polul opus ar fi situația în care v-ați certa și ție ți-ar scăpa comingoutul ca un fel de răzbunare -- așa ceva n-ar trebui să se întîmple, ar fi foarte dureros pentru ei.

    RăspundețiȘtergere
  7.  gata. te-am adaugat :) scz, greseala mea

    RăspundețiȘtergere
  8.  o.o Mă cheamă Another Gay Kiddo nu Kiddi. Corectează, te rog. 

    RăspundețiȘtergere
  9. Dragul meu, desigur că și asumarea responsabilității circumstanțelor face parte din procesul de coming out. Desigur că, poate, este mai grea etapa de acceptare decât momentul în care le spui și desigur că este important și când le spui. 

    Cu toate acestea, după cum vorbeam și cu profa mea de matematică, prima persoană căreia i-am spus de mine (nu din liceu, ci din generală), nu văd rostul unui coming out în măsura în care totul decurge bine în viața mea în acest moment. Am libertate aproape deplină, nu sunt urmărit și fiind un copil cu comportament exemplar, mi se permite să fac lucruri ce poate surorii mele, mai mică și totuși, mai neastâmpărată nu i se vor permite la vârsta mea, pentru că repet, nu am oferit motiv de nemulțumire. Fac totul calculat și cu măsură. Am ajuns la liceul unde studiez (pe care te rog să nu-l menționezi aici!), datorită faptului că am învățat singur, părinții doar m-au susținut și eu am luat deciziile cele mai importante pentru mine. Părinții mei, dar mai ales tata, mi-au spus că tot ce fac, fac pentru mine. Și că tot ce fac rău, fac în defavoarea mea, nu a lor. (Deși pare drăguț tata din descrierea pe care i-o fac eu acum, el este destul de dur și poate voi povesti eu odată experiențele mele cu el. Dacă nu-i convine ceva, nu ezită să-și impună punctul de vedere în fața oricărui membru din familie.)

    Am citit ceva, dar nu ți-am urmărit povestea de la început, iar stilul în care scrii mă confuzează, nefiind obișnuit cu el. Și deh, lenea asta nu mă lasă să o iau de la început. Am citit articolul de pe pinkpong, totuși, în întregime și am luat aminte. 

    Poate îi voi spune surorii mele. Dar sora mea poate fi uneori răzbunătoare, sau se poate scăpa ușor. Și după cum spuneai și tu, ar fi de preferat ca ai mei să afle de la mine că-s gay, nu din alte părți. Ce mi s-a părut important a fost nu să-i idealizez gayii cu imaginea mea (care e perfectă, nu? XD), ci să-i ofer o perspectivă diferită din care să privească lucrurile pe care nu le înțelege, sau nu a avut șansa să le înțeleagă. 

    Le voi spune alor mei, acest lucru este o certitudine. Totuși, consider că pentru moment nu este necesar acest lucru. Sunt încă semi-dependent de ei și cel mai bine ar fi să îmi acopăr spatele când iau decizii de acest gen. Coming out-ul în familie este un lucru important. Și poate cel mai important pas în procesul de maturizare al unei persoane de o altă orientare sexuală decât cea heterosexuală. 

    RăspundețiȘtergere
  10. Eu personal nu am nicio garanție din partea lui Dumnezeu. Pentru el e simplu: îi urmezi dorința, ești salvat. Nu i-o urmezi, îți spune la revedere. Nu o viață plină de constrângeri este ceea ce vreau să trăiesc. Și așa, șansele să nu ajung să fiu mântuit sunt mai mari decât cele de a fi. 

    Dumnezeu este iubire? Ce drăguț, d-aia a lăsat el liberul arbitru, ca să aibă de ce să ne condamne. Ce Dumnezeu iubitor, nu? D-aia le-a permis dragilor lui oameni să-i omoare pe semenii care nu-l ascultau. Noua dreaptă e insignifiantă, în opinia mea, reprezentând o unealtă a concepțiilor datorate religiei. 

    Am pentru tine 2 articole pe care te rog să le verifici cu Biblia în față, căci și eu am făcut la fel și ai să vezi câtă iubire sălășluiește în Dumnezeu pentru cei care nu-l ascultă. 

    http://sclavii.blogspot.com/2009/12/cel-mai-mare-criminal-din-istorie-i.html
    http://sclavii.blogspot.com/2009/12/cel-mai-mare-criminal-din-istorie-ii.html


    Și puțin despre liberul arbitru.
    http://sclavii.blogspot.com/2010/03/liberul-arbitru-in-teologia-crestina.html

    Desigur că blogul este unul de atei, dar asta nu-l face mai puțin plauzibil în măsura în care ei chiar vin cu dovezi din psihologie și alte științe.

    RăspundețiȘtergere
  11. Confuzarea este unul din scopurile stilului meu. (Nu singurul.) That's the challenge.

    RăspundețiȘtergere
  12. Pacat ca nu exista mai multe persoane ca tine.
    Din nefericire, educatia pe care o aduci tu este jucata in picioare de prostirea copiilor cand ei vin in contact cu...diversi. De la parinti ce se chinuie sa-si educe copiii cand ei au nevoie de educatie de fapt pana la societatea ce simte nevoia(nesolocitata) de a interveni cu diverse idei si principii.
    Iar la discutia legata de Biblie, comentarii multe nu am. La fel cum alegi sa interpretezi partea cu Sodoma si Gomora, la fel poti sa interpretezi si alte parti. Nu inteleg cu ce il face pe Dumnezeu vrednic de urmat daca el predica ura si judecata. Atunci nu mai este Dumnezeu cel promis, bland si iubitor ce ii iarta pe toti cei care il urmeaza. Daca maine zice Dumnezeu sa ne aruncam toti in cap, ne aruncam doar pentru ca el e Deumnezeu? In calitate de nihilist agnostic, nu prea-mi place sa-mi bag nasul. Totusi, nu pot sa fiu de acord cu ideea de a nu face lucrurui rele doar pentru ca asa zice in Biblie. Normal ar fi sa nu ucidem si sa nu furam pentru ca asa ne spune constiinta noastra, nu Dumnezeu. Restrictiile firesti tot restrictii sunt, no comment.

    RăspundețiȘtergere

Arhivă

Ce e AGK?

Am pornit AGK pe cînd aveam 15-16 ani. A trecut ceva timp de atunci și mă tot frămînt pentru că nu mă mai consider un Kiddo. Îmi plăcea enorm să scriu pe atunci. Acum mi se pare că orice aș spune au spus și alții deja, că nu transmit nimic nou. Știu că există alți adolescenți LBGT out there care habar nu au unde să înceapă să citească, să se informeze, care nu știu cu ce se mănîncă toată chestia asta, care nu au curajul încă să admită lor înșiși că sunt gay, darămite să se pregătească de coming out. Iar Another Gay Kiddo ar trebui, poate, să fie locul în care să înceapă să facă fix acest lucru. Viziunea mea de 2 ani încoace e ca AGK să fie un loc în care adolescenții să găsească răspunsuri și opinii.