Meeting him
sâmbătă, iunie 18, 2011Română
Nu de puține ori mă aflam în metrou la acea stație și mă rugam ca poate-poate va urca și el. De multe ori m-a bătut gândul să cobor acolo și să mă duc să văd dacă mai știu unde stă.
O dată chiar am făcut-o. Am coborât și am luat-o ușor la pas către blocul lui. Am ajuns într-un final și am dat de două ori roată parcului de lângă clădirea la al cărei etaj 5 mă aflam pe 2 ianuarie dimineața.
Săptămâna trecută, însă, după 6 luni în care i-am dus dorul și, da, voi recunoaște asta, am plâns de vreo două ori după el, s-a întâmplat. Nu-l mai văzusem de atunci, în mijlocul nopții când m-am dus la el. De atunci când pentru prima oară făceam ceva out of the ordinary. Eram în metrou, unul din acela vechi, împreună cu R. Eu l-am zărit înainte să se urce măcar în tren și l-am scrutat rapid. Am avut destul timp să mă uit la el, căci el m-a văzut mai târziu.
Avea aceeași față somnoroasă, apatică, dar incredibil de adorabilă pe care o mi-o aminteam. Și cam atât avea, plus dezinteresul față de ce-l înconjoară, cu care eram deja familiar. Discuția a fost penibil de obișnuită. A coborât la următoarea stație și a dispărut curând în mulțime...
English
There were many times when reaching that subway station and finding myself praying for him to hop into the train. Also many times when I considered getting off and heading to his place, just to be sure I still know how to get there.
I did it once. I got off the train and slowly got to his block, where I stood for a couple of minutes recalling the memory of January 2nd.
Last week, after 6 months in which I missed him so much, and yes, I will admit it, I cried a couple of time, it happened. I haven't seen him since then, when in the middle of the night I took a taxi and ordered the driver to get me to his address. I was in the subway train, one of old ones, with R. I saw him shortly after the train stopped in the station which gave me time to scrutinize him. I did it fast, even though I had enough time, cause he only seen me very late after that.
The same sleepy, apathetic face I recalled - yet one of the cutest I've seen. But that's all - besides his lack of interest in what's around him, a lack of interest that I am familiar with. The chit-chat we had was stupidly common. At the next station he got off the train and shortly after that he lost himself in the crowd...
~Rob
"Life is to be painted upon our will."
0 comments