Cap. 0: Prolog

 -Robert, hai în casă, mă strigă mama de pe pervaz. 
   Eram puțin trist că trebuia să intru. Era frumos afară. Era una din verile acelea cu zile care parcă se duceau ca vîntul. Vîntul... da, vîntul acela de vară pe care nu ai cum să nu-l iubești fiindcă îți mai răcorește puțin încheieturile din cauza căldurii care parcă te topește, dar și care-ți oferă toate oportunitățile acelea de a te juca, de a te zbînțui prin curte, de a ieși din casă dimineața, pe răcoare să iei aer curat și fără de care nu ai ști să prețuiești cu adevărat aceste dimineți. 
   -Am venit. 
   -M-am întors de la muncă, ce-ai mîncat azi? mă întreabă ea.
   -Eh, ce-am găsit prin frigider. Cred că a mai rămas puțin pilaf.
   Ieșind din bucătărie și îndreptîndu-se rapid către sufragerie mă întreabă dacă aș vrea să îmi gătească ceva anume. Îi răspund că orice e bun și mă duc la mine în cameră.


   Nu avusesem curajul și nici nu găsisem momentul potrivit pentru a le spune părinților mei despre secretul meu. Gândul mă tot măcina, încă de pe la 15 ani. Mă bag în pat și ațipesc pentru nu știu cât timp, dar mă trezesc la un moment dat, alarmat de strigătele mamei.

   -Hai să mănînci, intră mama peste mine, fiindcă nu îi răspunsesem.
   -Vin imediat, îi răspund somnoros. Adorm însă la loc pentru încă vreo 5-10 minute. 

___________________________________________________

Va urma.

Aceasta este o poveste inspirată din realitate. Orice asemănare cu întîmplări, personaje sau fapte din realitate e (sau nu) întîmplătoare. Dacă doriți să citiți întreaga poveste, mergeți aici: Povestea lui Rob. Simțiți-vă liberi să comentați.