Am un trecut care ne urmărește - „Tu?”
sâmbătă, mai 11, 2013
E un lucru care pe mine mă înspăimântă și mă incită deopotrivă la noile începuturi, atunci când vine vorba de relații sau prietenii: toată perioada aia de cunoaștere, toate chestiile alea de genul ție ce-ți place? care e mâncarea ta favorită? Pe de o parte sunt sătul de toată perioada asta incipientă, dar pe de alta, fără ea ar fi greu să ajung să cunosc cealaltă persoană și ea pe mine; adrenalina cunoașterii, a surprizelor mă incită să continui. Și atunci îmi dau seama că fiecare din noi vine la pachet cu tot trecutul lui, fie că noi conștientizăm sau nu, fie că ne pasă sau nu. Eu am un trecut care ne urmărește pe toți. Atât pe mine cât și pe cei din jurul meu. Și mai ales pe partenerii mei. Și ăsta e și cazul vostru.
L-am contactat pe Tudor Kovacs după ce am descoperit că ar fi trebuit să existe undeva pe internetul ăsta un scurtmetraj finanțat de Eu sunt! Tu?, de pe pagina lor de facebook, însă nu era de găsit. Am primit un răspuns rapid de la el, iar acum îl aveți mai jos, după ce au rezolvat problema.
Feedbackul pe care l-am văzut eu de la unii este unul mediocru, însă părerea mea e alta: la o primă vizionare scurtmetrajul îți concentrează atenția asupra vieții unui domn mai în vârstă, cu mai multă experiență sexuală și de viață, dar care se dovedește a fi un aventurier. Decizii și propuneri...
Aici e poate unde unii s-au oprit și au zis că scurtmetrajul e „sec”. Dar îl mai vizionezi o dată și apoi îți dai seama că poate scara aia nu e acolo degeaba și că antagonistul (după părerea mea) nu e așa de norocos în viață, sau că acel semn de STOP e drăguț pus acolo. Ai parte de o mică circularitate, iar propunerea aia subtilă cu ceaiul de iasomie nu e întâmplătoare. Puștiulică e transpunerea fiecăruia dintre noi în fața unei decizii ce ne poate satisface nevoile, curiozitățile, entuziasmul, mai ales când suntem la început.
Însă tu, ce ai ales până acum? Protejează-te. Orice tip de sex neprotejat te poate costa.
Știați că Hepatita C se ia prin sărut? Ca multe alte chestii, de altfel, precum Mononucleoza și Herpesul? HIV se ia doar dacă există leziuni care sângerează la nivelul cavității bucale (asta poate include și gingii care sângerează, pentru ăia care sărută DUR).
Ești responsabil pentru tine, ești responsabil pentru partenerii tăi. Am un trecut care ne urmărește, dar și tu ai unul și ar fi bine să fie unul cât mai curat.
~Rob
"Life is to be painted upon our own will."
4 comments
Ah, țin minte filmul, l-am văzut acum câteva luni. L-am găsit și pe youtube sub numele „Gay Themed Movie Arad 2010”... Trec prin fiecare zi pe același drum ca ei și din vedere prin oraș îi recunosc pe actori :))). După părerea mea, tânrărul își dă seama că nu va fi okay când i se spune că el deja nu se mai proteja când îi vedea mai „curăței..”. Pe youtube majoritatea comentariilor sunt legate de... de ce arată semnul de stop ca cel din SUA...în loc să discute filmul... dar nah...n-ai ce-i face.
RăspundețiȘtergerePe mine trecutul mă hărţuieşte de-a dreptul. Cu cât îmbătranesc, cu atât sunt mai convins că sunt constituit procentual mai mult din trecut, foarte puţin prezent şi tind spre 0 viitor. Dar să mă consider un istoric medical ambulant, o listă de blenoragii lăţei, si hepatite umblător... Clar nu!
RăspundețiȘtergereClipul ăsta cam aşa ceva spune.
Eu nu am reușit să-l găsesc, așa că am mers direct la sursă. Da... Faza cu instinctul, venind mai ales din partea unui om cu experiență, m-a suprins. În orice caz, ți-a plăcut?
RăspundețiȘtergereInteresantă viziunea despre trecutul medical. Nu știu dacă totuși despre asta e vorba, ci mai mult poate de responsabilitatea actului sexual și deciziilor pe care le luăm și cum acesta ne schimbă apoi viitorul. În definitiv puștiulică a decis să nu dea curs invitației...
RăspundețiȘtergereȘi totuși... chiar dacă să zicem că e așa, tot parte din „pachetul” cu care venim e și această listă ambulantă, dar asta nu înseamnă că te definește, sau că ar trebui să te consideri astfel. Poate doar să realizezi proporțiile importanței acesteia, dacă nu pentru alții, măcar pentru calitatea vieții tale.
Păcat e că unii nici la ei nu se mai gândesc...