Trag o țigară adânc în piept, amintiri

joi, aprilie 04, 2013

Tot ezit să fac asta — în cele din urmă fur o țigară din pachetul de Marlboro Blue Ice al alor mei. E o țigară, le mai salvez cinci minute din viață. Mă bătea gândul de mult.

Ies pe balcon. Vântul bate, ploaia cade, stupidă e și formularea asta. E cam răcoare, sesizez. Îmi aprind țigara, mentolată am vrut-o, dar o vreau foarte; am uitat să îi sparg pastila, așa că în clipa doi asta fac.

Mă năvălesc amintiri: visător și alte țigări mentolate. Săruturi mentolate. Iubiri mentolate. Ah... Motivul pentru care am fumat prima dată a fost o iubire frumoasă, dar grea. Una de copil.

Venise în București, îl invitasem eu. Ne vedeam față în față pentru prima oară de când ne știam — trecuseră vreo 2 ani. Cred că nu voi uita hotelul. Nu voi uita nopțile. A plecat repede. Am plâns în gară după ce a plecat. Am plâns... Am fumat, atunci, prima țigară. De stres. La dracu'.

Suntem prieteni foarte buni acum. Ne despart vreo 10 ore însă.

Visătorule, mi-e dor de tine, mi-e dor de noi, și-aș vrea să te am lângă mine. Pentru că înainte de DJ Project și Giulia, Nicola ne era mult mai simpatică.

Trag și mai tare în piept din țigară. Îmi miros degetele; put ca dracu'. Fumul îmi mentolează căile. O termin și-o sting. Detest că am fumat-o. Sting și lumina, apoi mă culc.

Noapte bună, visătorule.

You Might Also Like

6 comments

  1. Amintirea este unicul adevar din acest vis al vietii care-ti arata calea incremenita de trecutul ce incatuseaza vointa si libertatea sinelui aflat mereu in viitor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu pot spune decât că m-a impresionat comentariul tău. Da, amintirile sunt foarte importante când reușești să le retrăiești și să faci ceva cu prezentul.

    Îți mulțumesc că ai trecut pe aici. :) hugs

    RăspundețiȘtergere
  3. Mulțumesc fumos!

    Corect,aminirile sunt importante și mai mult decât atat, amintirile trebuie folosite productiv în dezvoltarea,transformarea-evoluția noastra, dacă nu reușim să facem asta...( not okay cu siguranța).

    RăspundețiȘtergere
  4. Că bine zici! Şi mie imi este dor de visatorul meu, de gara în care îl aşteptam, de cele 12 ore de mers cu trenul! De sentimentul ca lumea se opreşte în loc atunci cand eram împreuna. Au trecut. Acum, suntem doar doi străini într-o lume foarte mare. Mult prea mare pentru amintirea noastra împreuna.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cred că avem amintiri și trăiri asemănătoare, chiar dacă probabil fundamental diferite. :) De obicei eu călătoresc cele 9-10 ore pentru a-l vedea. Noi am rămas foarte buni prieteni.

    RăspundețiȘtergere
  6. Da, de la Cluj, incă doua ore, în cazul meu.

    RăspundețiȘtergere

Arhivă

Ce e AGK?

Am pornit AGK pe cînd aveam 15-16 ani. A trecut ceva timp de atunci și mă tot frămînt pentru că nu mă mai consider un Kiddo. Îmi plăcea enorm să scriu pe atunci. Acum mi se pare că orice aș spune au spus și alții deja, că nu transmit nimic nou. Știu că există alți adolescenți LBGT out there care habar nu au unde să înceapă să citească, să se informeze, care nu știu cu ce se mănîncă toată chestia asta, care nu au curajul încă să admită lor înșiși că sunt gay, darămite să se pregătească de coming out. Iar Another Gay Kiddo ar trebui, poate, să fie locul în care să înceapă să facă fix acest lucru. Viziunea mea de 2 ani încoace e ca AGK să fie un loc în care adolescenții să găsească răspunsuri și opinii.